Istoricii ruşi despre românii din Basarabia

Leave a comment

Cine plăteşte pentru reactivarea agresivă a teoriilor moldoveniste? Văzând insistenţa în promovarea limbii ruse şi inventarea legăturilor cu spaţiul slav în cele mai recente acţiuni de propagandă pro-moldovenistă, nu este greu de imaginat de unde vin banii. Cât despre scopurile acestei noi ofensive, nu sunt foarte multe de spus, ele fiind cât se poate de evidente.

În aceste condiţii, cele mai bune răspunsuri vin tocmai din partea istoricilor ruşi care au studiat chestiunea basarabeană. Gheorghe Ghimpu a alcătuit o colecţie aproape completă a acestor mărturii în volumul său „Conştiinţa naţională a românilor moldoveni”, apărut la Chişinău în anul 2002. Inventarul acestor mărturii ruseşti este cât se poate de grăitor. Istoricul rus V. Kliucevski (1841-1911) scria negru pe alb „S-au întreprins două încercări de a elibera creştinii, a grecilor în Morea şi a românilor în Moldova şi Valahia” – nici vorbă de moldoveni. Cărturarul rus Porfirii Uspenski scria în anul 1846 despre „un diacon venit din Basarabia care ştia româneşte şi ruseşte”. În anul 1859, S. Palauzov publica un volum cu titlul „Principatele române Valahia şi Moldova”, în care scria „în spaţiul dintre albiile Tisei şi Nistrului locuieşte o masă compactă de populaţie, al cărei nume autohton a fost divizat de etnografii locali în câteva denumiri locale (…). Poporul acesta numeşte pământul populat de el Ţara Românească, considerându-se popor român”.

Academicianul rus Evgheni Evstigneevici Golubinski publica în 1871 la Moscova volumul „Curs scurt al istoriei bisericilor ortodoxe bulgară, sârbă şi română sau moldo-valahă” – istoricul rus considera bisericile din fostele state Valahia şi Moldova ca fiind una singură, biserica română. Tot Golubinski scria în acelaşi volum: „În afară de principatele Valahia şi Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece Bucovina, Transilvania, Banat şi Ungaria de Est, precum şi colţul de nord-est al principatului Serbia” – o cât se poate de clară descriere a arealului locuit de români până în ziua de azi.

Geograful P. Bloh scria într-un manual de geografie al Imperiului Rus că „românii, adică moldovenii şi valahii, reprezintă masa principală a populaţiei Basarabiei şi a coloniei vecină cu dânsa, anume gubernia Herson”. Academicianul rus Lev Semionovici Berg scria şi el că „Moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia şi în guberniile Podolsk şi Herson”. Istoricul sovietic K. Porski scria în 1924: „deşi există o oarecare diferenţă între tipurile de români care trăiesc printre sau în vecinătate cu neamurile slave şi românii care au venit în contact permanent cu maghiarii sau germanii, această diferenţă este neînsemnată şi nu dezechilibrează unitatea tipului de român”.

Ce s-a întâmplat după 1924 cu termenul român în unele scrieri de la Moscova este o altă poveste. Care poveste este continuată până în ziua de azi. Mulţi spun că problema „moldovean sau român” ar fi răscrucea prostului, un fel de cvadratură a cercului de la Nistru până la Tisa. Nu este chiar aşa. Principiul nazist al minciunii repetate până devine adevăr nu trebuie lăsat să funcţioneze.

George Damian

27 Aprilie 2011, ora 10:51

www.timpul.md

Медовуха

Leave a comment

Медовуха – русский  напиток, с времён языческих славян.

Благодаря меду, со своими естественными свойствами , этот напиток  был признан единственным  который может быть полезен в лечении болезней. Медовуха является национальным напитком для россиян, так как и виски для шотландцев, саке для  японцев и текила для мексиканцев.

Медовуха имеет на основе брожение меда, её называют “mied”  у германских народах  или “hidromed”  у латинских . More

Shamanism (photos)

3 Comments

Yupik Shaman exorcising evil spirits from a sick boy, Nushagak, Alaska, 1890s

Yupik Shaman exorcising evil spirits from a sick boy, Nushagak, Alaska, 1890s

Yakut-Sakha costume

Yakut-Sakha costume

Yakut Shaman with a shamanic drum

Yakut Shaman with a shamanic drum

Yakut Shaman (Siberia, Russia)

Yakut Shaman (Siberia, Russia)

West siberians

West siberians

West siberians

West siberians

Urarina Shaman, 1988 Peru

Urarina Shaman, 1988 Peru

Uralic languages. The language isolate Yukaghir is conjectred by some to be related to Uralic

Uralic languages. The language isolate Yukaghir is conjectred by some to be related to Uralic

Turckic language map

Turkic language map

Tsimshian Shaman

Tsimshian Shaman

Shaman's Shaker-Dundas

Shaman's Shaker-Dundas

Shaman's Ceremonial Apron from Siberia

Shaman's Ceremonial Apron from Siberia

Shaman Khorolkan of the Kambaghir tribe of the Evenk, first quarter of the nineteenth century

Shaman Khorolkan of the Kambaghir tribe of the Evenk, first quarter of the nineteenth century

Shaman holding a séance by fire. Settlement Kyzyl, region Tuva, Russia

Shaman holding a séance by fire. Settlement Kyzyl, region Tuva, Russia

Shaman from an equatorial Amazonian forest. June 2006

Shaman from an equatorial Amazonian forest. June 2006

Sami Shaman with his drum

Sami Shaman with his drum

Papua New Guinean Shaman

Papua New Guinean Shaman

Navajo Shaman Ceremony

Navajo Shaman Ceremony

Koryak group with a drum, 1915

Koryak group with a drum, 1915

Ket Shaman, 1914

Ket Shaman, 1914

Hopi Snake-Shaman

Hopi Snake-Shaman

Haida Shamans

Haida Shamans

Haida Shamans

Haida Shamans

Female-Shaman Hupa

Female-Shaman Hupa

Eskimo branch of the Eskimo-Aleut language family

Eskimo branch of the Eskimo-Aleut language family

Evenki Shaman costume

Evenki Shaman costume

Crow Shamans (Two Spirits)

Crow-Shamans (Two Spirits)

Crow-Shaman

Crow-Shaman

An Altai Kizhi or Khakas shaman woman — it cannot be decided exactly from the image alone, which of the two is the exact origin of the shaman. Early 20th century

An Altai Kizhi or Khakas shaman woman — it cannot be decided exactly from the image alone, which of the two is the exact origin of the shaman. Early 20th century

A Gitxsan (Tsimshian) soulcatcher amulet

A Gitxsan (Tsimshian) soulcatcher amulet

Medovukha (Медовуха)

2 Comments

Medovukha – bautura cu specific rusesc, apare pe mesele slavilor pagani, inca din cele mai vechi timpuri.

Datorita mierii, cu proprietatille sale naturiste, aceasta bautura a fost considerata unica ce putea fi folositoare in tratarea bolilor. Medovuha e o bautura nationala pentru rusi, precum whisky pentru Scotia, sake pentru Japonia sau tequila pentru Mexic.

Medovukha, avand la baza mierea fermentata, e cunoscuta sub numele de mied la popoarele germanice sau hidromel la cele latine.

Cei mai vechi indoeuropeni considerau mierea drept un produs sacru. Obiectele gasite in sanctuare, incepand cu mil. 7-6 i.e.n, aveau reprezentate imagini in care se putea observa procesul de fermentare a mierii.

Indoeuropenii credeau ca in Lumea de Sus, in Ceruri, exista rauri de miere, iar bautura din miere era legata de imaginea “ploii de miere”, care curge pe pamant din raul celest. De aceea, bautura poarta ideea de “nemurire”. E bautura zeilor, nemuririi, cea care da intelepciune.

Aceasta bautura era raspandita si la germani, romani, greci, triburile baltice, vechii prusaci, celti, slavi si finlandezi, dar mai ales la stramosii nostrii traci.

La germanici, miedul era considerat drept un dar al zeilor pentru oameni din partea lui Odin (Wotan), Parintele Ceresc al oamenilor.

Tot la germanicii scandinavi, aceasta bautura era vazuta drept “apa vie”, care poate aduce la viata mortii.

La slavi, bautura din miere avea un caracter ritualic desavarsit, fiind dedicata zeilor.

Mierea nefermentata, la greci, purta numele de ambrozie si constituia hrana zeilor, mostenita de la titani si giganti.

In Rusia, bautura din miere avea numele de “miod” sau “medok”. Aceasta bautura se pregatea punand mierea la fermentat de la 5 la 20 ani in butoaie nesterilizate de stejar (arborele sfant al indoeuropenilor).

La triburile slave pagane, stejarul este arborele cel sfant al zeului Perun.

Incepand cu sec XI, se practica metoda fierberii, datorita careia bautura putea fi gata peste o luna; totusi mierea trebuia sa fie sterilizata prin fierbere.

In perioada medievala, in Rusia, bautura era folosita in ritualuri care serbau zilele de nasteri sau in sarbatorile de familie, ca semn de ospitalitate, fiind consumata inainte de masa.

In sec XV, aproape ca se sfarseste pregatirea bauturii, ce presupunea lasarea la fermentat timp de 5-20 ani si dispare ritualul folosirii bauturii inainte de masa.

In sec XVII, medovukha pregatita prin fierbere devine rara, deoarece ea a fost inlocuita cu vinul (venit pe filiera crestina, mai ales dupa tirania iudeo-crestina a lui Petru cel Mare).

Catre sec XIX, pregatirea prin fierbere a mierii renaste, iar odata cu ea, si miodul sub numele de “medovukha”.

Reteta:

3 l apa (1.5 l)

450-500 g miere naturala (200-250 g)

50 g drojdie ( 30 gr)

1. Puneti apa la incalzit pana la o temperatura de ce mult 80 de grade, adaugati miere si amestecati mereu pentru ca mierea sa nu se lipeasca de vas.

2. Nu lasati ca intreaga compozitie sa fiarba.

3. Luati spuma.

4. Raciti bautura pana la 30 grade,apoi adaugati drojdia.

5. Daca doriti, puteti adauga sucul unei jum de lamaii.

6. Lasati sticla la rece timp de o saptamana.

Cateva sortimente din Rusia:

2867755971_818f0cf615074e02034a42Medovuha_3ochakovo_2007_069medovuha

Articol scris de Kogaion