Zvastica pe Acoperamantul de mormant al Mariei de Mangop

Leave a comment

Faimoasa broderie moldoveneasca ce contine influente bizantine, a fost terminata in 1477. In prezent ea se afla la Manastirea Putna.

Maria de Mangop a fost fiica lui Ioan Olobei si a Mariei Asan Paleolog, avand descendenta bizantina, fapt ce se poate constata datorita vulturului bicefal bizantin, aflat pe acoperamant.

Maria de Mangop a fost de asemenea si a doua sotie a domnitorului moldovean Stefan cel Mare (1457-1504).

Dimensiunile acoperamantului de mormant sunt de 190×102 cm.

Scurta descriere ce apartine lui Claudiu Paradais “Comori ale spiritualitatii romanesti la Putna”, Iasi, 1988:

“[…] Pe un fond de atlaz rosu, sub o arcada trilobata, sprijinita pe doua fascicule de cate trei colonete, doamna Maria, cea de-a doua sotie a lui Stefan cel Mare, fiica lui Ioan Olobei de Mangop si a Mariei Asan Paleolog, descendenti ai marilor imparati bizantini, isi doarme somnul de veci.

Mainile ii sunt incrucisate pe piept, iar peste chipul ei oval , cu ochii inchisi, cu sprancenele arcuite si cu trasaturile foarte fine, pluteste o liniste adanca, linistea desavarsita a mortii.

O coroana mareata, cu fleuroni inalti, batuta cu pietre scumpe, sugerate in brodaj de matase rosie, verde si albastra, ii acopera capul; din marginile ei se desprind cate patru siruri de margele, flancandu-i simetric obrajii.

Cercei mari cu pandativi, asemanatori acelora descoperiti in timpul sapaturilor arheologice de la Suceava, anul 1955, ii impodobesc urechile; pe sub ei coboara deasupra gatului o plasa fina de aur, inconjurand barbia, usor ascutita.

Tunica de brocart argintiu cu reflexe albastre si aurii, este brodata in motive stilistice vegetale, reprezentand flori, frunze si fructe de rodii. Se incheie in fata cu 14 nasturi si se termina la gat cu un guler inalt, ornat cu motive florale, cu sugestii de pietre scumpe si cu doua mici medalioane in cuprinsul carora se afla cate o cruce incarligata.

In jurul acestui guler, o capa de blana cade armonioasa pe umeri, incheindu-se cu doi nasturi in fata, iar de sub ea, se evazeaza larga si fastuasa, in jos, mantia de ceremonie, brodata cu aceleasi motive in aceleasi nuante cromatice ca si tunica.

Intreaga imagine se incadreaza intr-un chenar marginal dreptunghiular, de-a lungul caruia este brodata inscriptia comemorativa, intrerupta la cele patru colturi de medalioanele cu monograme si simboluri dupa cum urmeaza: in coltul stang de sus si in cel drept de jos, figureaza cate un vultur bicefal, reprezentand emblema imperiala a Bizantului; in coltul stang de jos este brodata o monograma semnificand primele trei litere din numele Paleolog, monograma ce se repeta – in pozitii diferite – si pe arcada treflata, in cele doua medalioane de deasupra capitelurilor.

In sfarsit, in coltul drept de sus, este brodata o alta monograma, ceva mai complicata, in care savantul francez Gabriel Millet a descifrat numele Asanis sprijinindu-se pe inscriptia unei icoane donata de Maria de mangop Manastirii Grigoriu, de la Muntele Athos, in cuprinsul careia se pot citi cuvintele: Rugaciunea preaevlavioasei Doamne Maria Asanina Paleologhina, doamna Moldovalahiei […]”.

Asadar, putem observa ca zvastica (cruce gamata sau incarligata, cu bratele indoite) era folosita ca simbol religios chiar si in timpurile romanesti medievale.

Acest simbol sacru este prezent in cultura si traditiile neamului nostru multimilenar si face parte din patrimoniul nostru cultural.

Articol scris de Kogaion

Carol cel Mare şi primul capitular pentru Saxonia (778 d.Hr.)

6 Comments

raphael_charlemagne

1. Este plăcut tuturor ca bisericile lui Christos, care acum se construiesc în Saxonia şi care sunt închinate Domnului, să se bucure nu de mai puţină, ci de mai multă şi mai aleasă cinstire decât templele mincinoase ale idolilor.

2. Dacă cineva se adăposteşte într-o biserică, nimeni să nu îndrăznească să-l scoată din biserică prin violenţă, ci să fie lăsat în pace până când va fi adus în faţa unei adunări de judecată, şi, potrivit cinstirii datorate Domnului, sfinţilor şi bisericii înseşi, să-i fie cruţate viaţa şi toate membrele. Mai mult, să fie judecat şi să fie lăsat să se apere cât poate de bine; şi să fie adus în faţa regelui şi acesta să-l trimită unde va crede de cuviinţă, după mila sa.

3. Dacă cineva va intra cu forţa în biserică şi va lua ceva de acolo, prin silnicie sau prin viclenie, sau dacă va da foc bisericii, să fie pedepsit cu moartea.

4. Dacă cineva, din duşmănie faţă de creştinism, va dispreţui Postul Paştelui şi va mânca carne, să fie pedepsit cu moartea. Dar să fie înainte consultat un preot şi să se cerceteze dacă nu cumva nevoia l-a împins să mănânce carne.

5. Dacă cineva a ucis un episcop, preot sau diacon, să fie de asemenea pedepsit cu moartea.

6. Dacă cineva, împins de Diavol, va crede, după obiceiul păgânilor, că un bărbat sau o femeie este vrăjitor sau vrăjitoare şi că mănâncă oameni, şi pe acest temei va arde acea persoană, sau va da carnea acelei persoane altora să o mănânce, sau o va mânca el însuşi, să fie pedepsit cu moartea.

7. Dacă cineva, potrivit riturilor păgâne, va arde trupul unui om mort, lăsând doar oase şi cenuşă, să fie pedepsit cu moartea.

8. Dacă de acum înainte cineva din neamul saxonilor, va dori să se ascundă nebotezat va lua în derâdere botezul şi va dori să rămână păgân, să fie pedepsit cu moartea.

9. Dacă cineva va sacrifica un om Diavolului şi, după obiceiul păgânilor, îl va aduce ca ofrandă demonilor, să fie pedepsit cu moartea.

10. Dacă cineva va unelti împreună cu păgânii sau va dori să li se alăture împotriva creştinilor, să fie pedepsit cu moartea; şi oricine a consimţit la aceeaşi înşelăciune împotriva regelui şi a poporului creştin, să fie pedepsit cu moartea.

11. Dacă cineva se va dovedi necredincios regelui, să fie pedepsit cu moartea.

12. Dacă cineva o va silui pe fata stăpânului său, să fie pedepsit cu moartea.

13. Dacă cineva îşi va ucide stăpânul sau stăpâna, să fie pedepsit aşijderea.

14. Dar dacă cel care a comis aceste crime pe ascuns se va duce de bună voie la un preot şi, după spovedanie, va dori să facă penitenţă, să-i fie cruţată viaţa pe temeiul mărturiei preotului.

15. Fiecărei biserici enoriaşii să-i dăruiască o casă şi două mansi de pământ, şi pentru fiecare 120 de oameni, nobili şi liberi, sau neliberi, să-i fie daţi bisericii un slujitor şi o slujnică.

16. Şi s-a hotărât, pentru slava lui Christos, ca din orice va fi adus la vistierie, fie pentru o încălcare a păcii sau pentru orice pedeapsă de orice fel, şi din toate veniturile aparţinând regelui, să fie dată o zecime bisericilor şi preoţilor.

17. De asemenea, împuternicit de Dumnezeu, le poruncesc tuturor, atât nobili cât şi oameni liberi sau neliberi, să dea o zecime din bunurile şi munca lor bisericilor şi preoţilor. Din ceea ce Dumnezeu va da fiecărui creştin, o parte trebuie înapoiată lui Dumnezeu.

18. Iar în ziua Domnului să nu se ţină nici o adunare sau divan de judecată, decât în cazul unei pricini grabnice de mare însemnătate, şi toţi să se ducă la biserică pentru a asculta cuvântul Domnului, şi să fie liberi pentru rugăciuni şi fapte bune. De asemenea, de sărbători, să se închine lui Dumnezeu şi slujbelor bisericii şi să se abţină de la adunări laice.

19. De asemenea, s-a stabilit prin aceste edicte ca toţi copiii să fie botezaţi până într-un an, şi am hotărât că cine nu-şi va aduce copilul să fie botezat în acest timp şi nu va avea sfatul sau încuviinţarea preotului, să plătească, dacă este nobil 120 de solidi, dacă este om liber 60, iar dacă nu este om liber 30.

20. Dacă cineva va încheia o căsătorie interzisă sau ilegală va plăti, dacă e nobil 60 de solidi, dacă este liber 30, dacă nu este 15.

21. Dacă cineva se închină izvoarelor, arborilor şi pădurilor, sau dacă face vreo ofrandă potrivit obiceiurilor păgâne şi dacă merge la ospeţe în cinstea idolilor, să plătească 60 de solidi dacă este nobil, 30 dacă este om liber, 15 dacă nu este om liber. Dacă nu poate plăti, atunci el va fi încredinţat Bisericii, pe care o va sluji până când toţi solidi vor fi achitaţi.

22. Poruncim ca trupurile saxonilor creştini să fie înmormântate în cimitirele bisericilor şi nu în movilele păgânilor.

23. Poruncim ca prezicătorii şi ghicitorii să fie încredinţaţi bisericii şi preoţilor.

[…]

33. Cu privire la sperjur, să se urmeze legea saxonilor.

34. Interzicem tuturor saxonilor să ţină întruniri publice, cu excepţia cazului în care trimisul nostru (missus), urmând porunca noastră, îi va chema să se adune. Fiecare comite va ţine adunarea sa şi va orândui dreptatea în comitatul său.

charlemagne_and_pope_adrian_i1

Articol scris de Kogaion