Geto-Dacii “Cei mai Drepți și mai Viteji dintre Traci”

1 Comment

Tot mai multe voci  ce consideră că sunt în măsură să reprezinte “istoria” neamului nostru multi milenar, susțin tot mai vehement faptul că geto-dacii erau poligami, mâncau carne și cel mai grav dintre toate, erau mari consumatori de alcool.

Pentru a demonstra odată pentru todeuna că geto-dacii și restul triburilor trace, ca și neamurile germanice, celtice sau baltice, nu consumau alcool deoarece nu cunoșteau vreo bautură alcoolică în afară de “bautura zeilor” numită mied (Hydromel în franceză, Hidromiel în spaniolă, Idromele în italiană, Hidromel în portugheză, Mead în engleză, Miod în rusă, poloneză, norvegiană, suedeză, daneză, Med în ucraineană, Met în germană, Medovina în ceho-slovacă, sârbo-croată, bulgară și slovenă, Ezti-ur în bască, Sima în finlandeză, Hydromeli în latina clasică, Midus în letonă) vom cita o importantă sursă istorică de la începutul secolului I d.Hr.

Cea mai importantă dovadă o găsim în “Geografia” lui Strabon, mai exact în cartea a VII-a, capitolul III:

“ […] Elenii îi considerau pe geți traci. Ei locuiau pe amândouă maluri ale Istrului; mă refer atat la geți cât și la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi; de la ei se trag și mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni și troieni.

De altfel, înșisi frigienii sunt brigi, o seminție tracă, după cum și mygdonii, bebrycii, maedobithynii, bithynii și thynii, bănuiesc că și mariandynii.

Toți aceștia au părăsit cu desăvârșire Europa, dar mysienii au rămas pe loc împreună (cu ceilalți traci).

Părerea mea este că Poseidonios presupune corect că Homer desemnează cu acest nume pe mysienii din Europa (mă refer la cei din Tracia) când zice:

Ochii săi luminoși înapoi îi întoarse să vadă

Țara de traci populată ,de acei ce înstruna sirepii,

Și-a mysienilor, care de-aproape se bat. […] ”

Poseidonios spune că mysienii se feresc de produsele din carne, dintr-o anumită credință religioasă, de accea nu se îngrijesc nici de creșterea animalelor. Ei se hrănesc cu miere, lapte și brânză, trăind în pace, drept pentru care sunt numiți oameni evlavioși față de zei și capnobates.

O parte din traci trăiesc fără femei; aceștia se numesc întemeietori.

Ei sunt socotiți sfinți datorită cinstei lor și trăiesc fără teamă.

Pe toți aceștia, Homer îi numește “slaviți mulgători de iepe, mâncători de lapte, fără viață și cei mai drepți oameni”.

Ei sunt porecliți “fără viață” mai cu seamă pentru că trăiesc fără femei, iar Homer socotește văduvia o viață numai pe jumatate, așa cum numește poetul și casa lui Protesilaos “înjumătățită” pentru ca el era văduv.

Mysienilor li se mai zice “luptători de aproape” pentru că sunt ne-înfranti, fiind excelenți războinici.

În cartea a XIII-a (a Iliadei) trebuie să se scrie “moesi, luptători de aproape” în loc de mysieni (pretinde Poseidonios).

Dar, negreșit, este temerar să se schimbe textul Homeric, socotit bun, de-alungul atâtor ani ce s-au scurs. Întradevar, e cu mult mai de crezut că aceștia au fost numiți de la început mysieni și că în prezent li s-a schimbat numele în moesi. Iar epitetul “fără viață” ar putea fi luat mai degraba în sensul de “văduvi” decat de “nemâncați” sau “cu casele pe căruțe”. […]

Iar practica pythagoreică de a se abține de la carne a rămas la ei ca o poruncă dată de Zamolxis. […]

” De la hippemolgii slăviți, băutorii de lapte, de mysii

Care de-aproape se bat, și de abii cei plini de dreptate. […] “

Cât despre informația care ne spune că:

“În scurt timp Deceneu însusi a fost socotit pătruns de suflu divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zamolxis. Și, în semn de supunere, geții s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin […] ” nu se poate preciza exact o locație pentru acești “geți” cum de altfel nu se poate spune dacă este vorba despre tarabostes sau comati.

Probabil ca o parte a nobilimii geto-dace apucase pe căi negative, datorită infulenței spurcate grecești și romane, sau poate că doar geto-dacii care au ramas în cetățile de la Marea Neagră să administreze teritoriile cucerite de împaratul Burebista au început să practice această rușinoasă faptă, umilitoare pentru neamul tracilor nordici.

Aș mai dori să precizez că atât odryzii cât și alte triburi sudice de sorginte tracă, consumau vin și diverse substanțe halicinogene cum ar fi ciupercile fermecate, cânepa orientală sau chiar opiacee.

Toate aceste fapte au apărut târziu, datorită influenței elene și în cele din urmă romane, dar și diverselor culte orientale mythraice.

Așadar, geto-dacii, moesii, carpii și costobocii, cât și toate triburile “barbare” de la nord de Istru, nu consumau alcool, ci doar mied ca toți “barbarii” nordici.

Aceste afirmatii tendențioase lansate la adresa strămoșilor noștrii reprezintă niște atacuri ce urmăresc denigrarea și în final degenerarea marelui nostru neam al geto-dacilor, cei mai drepți și mai viteji dintre traci !

Dușmanii noștrii, poligami și mari consumatori de alcool și narcotice, par să fie invidioși pe stăamoșii noștrii și pe viața lor sacră, cât și pe originea lor divină.

Articol scris de Kogaion

Медовуха

Leave a comment

Медовуха – русский  напиток, с времён языческих славян.

Благодаря меду, со своими естественными свойствами , этот напиток  был признан единственным  который может быть полезен в лечении болезней. Медовуха является национальным напитком для россиян, так как и виски для шотландцев, саке для  японцев и текила для мексиканцев.

Медовуха имеет на основе брожение меда, её называют “mied”  у германских народах  или “hidromed”  у латинских . More

Medovukha (Медовуха)

2 Comments

Medovukha – bautura cu specific rusesc, apare pe mesele slavilor pagani, inca din cele mai vechi timpuri.

Datorita mierii, cu proprietatille sale naturiste, aceasta bautura a fost considerata unica ce putea fi folositoare in tratarea bolilor. Medovuha e o bautura nationala pentru rusi, precum whisky pentru Scotia, sake pentru Japonia sau tequila pentru Mexic.

Medovukha, avand la baza mierea fermentata, e cunoscuta sub numele de mied la popoarele germanice sau hidromel la cele latine.

Cei mai vechi indoeuropeni considerau mierea drept un produs sacru. Obiectele gasite in sanctuare, incepand cu mil. 7-6 i.e.n, aveau reprezentate imagini in care se putea observa procesul de fermentare a mierii.

Indoeuropenii credeau ca in Lumea de Sus, in Ceruri, exista rauri de miere, iar bautura din miere era legata de imaginea “ploii de miere”, care curge pe pamant din raul celest. De aceea, bautura poarta ideea de “nemurire”. E bautura zeilor, nemuririi, cea care da intelepciune.

Aceasta bautura era raspandita si la germani, romani, greci, triburile baltice, vechii prusaci, celti, slavi si finlandezi, dar mai ales la stramosii nostrii traci.

La germanici, miedul era considerat drept un dar al zeilor pentru oameni din partea lui Odin (Wotan), Parintele Ceresc al oamenilor.

Tot la germanicii scandinavi, aceasta bautura era vazuta drept “apa vie”, care poate aduce la viata mortii.

La slavi, bautura din miere avea un caracter ritualic desavarsit, fiind dedicata zeilor.

Mierea nefermentata, la greci, purta numele de ambrozie si constituia hrana zeilor, mostenita de la titani si giganti.

In Rusia, bautura din miere avea numele de “miod” sau “medok”. Aceasta bautura se pregatea punand mierea la fermentat de la 5 la 20 ani in butoaie nesterilizate de stejar (arborele sfant al indoeuropenilor).

La triburile slave pagane, stejarul este arborele cel sfant al zeului Perun.

Incepand cu sec XI, se practica metoda fierberii, datorita careia bautura putea fi gata peste o luna; totusi mierea trebuia sa fie sterilizata prin fierbere.

In perioada medievala, in Rusia, bautura era folosita in ritualuri care serbau zilele de nasteri sau in sarbatorile de familie, ca semn de ospitalitate, fiind consumata inainte de masa.

In sec XV, aproape ca se sfarseste pregatirea bauturii, ce presupunea lasarea la fermentat timp de 5-20 ani si dispare ritualul folosirii bauturii inainte de masa.

In sec XVII, medovukha pregatita prin fierbere devine rara, deoarece ea a fost inlocuita cu vinul (venit pe filiera crestina, mai ales dupa tirania iudeo-crestina a lui Petru cel Mare).

Catre sec XIX, pregatirea prin fierbere a mierii renaste, iar odata cu ea, si miodul sub numele de “medovukha”.

Reteta:

3 l apa (1.5 l)

450-500 g miere naturala (200-250 g)

50 g drojdie ( 30 gr)

1. Puneti apa la incalzit pana la o temperatura de ce mult 80 de grade, adaugati miere si amestecati mereu pentru ca mierea sa nu se lipeasca de vas.

2. Nu lasati ca intreaga compozitie sa fiarba.

3. Luati spuma.

4. Raciti bautura pana la 30 grade,apoi adaugati drojdia.

5. Daca doriti, puteti adauga sucul unei jum de lamaii.

6. Lasati sticla la rece timp de o saptamana.

Cateva sortimente din Rusia:

2867755971_818f0cf615074e02034a42Medovuha_3ochakovo_2007_069medovuha

Articol scris de Kogaion