Arta Renasterii

Leave a comment

Nucleul Renasterii este reprezentat de Florenta secolului XV. Cel mai important eveniment al secolului este caderea Constantinopolului, fapt ce va asigura occidentului o afluenta deosebita de carturari greci, care vor emigra in statele apusene, de teama represaliilor otomane.

Ca elemente arhitecturale ce fac referinta la acest eveniment, avem catedrala San Marco, ce reprezinta copia fidela a catedralei Sfintilor Apostoli de la Constantinopol.

In secolul XIV apare tema de reflectie a intalnirii celor trei mari religii monoteiste : iudaismul, crestinismul si mahomedanismul. Circuitul arab (islamic) Mesopotamia-Africa-Spania precede schimbul cultural vehiculat de evrei, apoi de grecii bizantini. Prin acestia, occidentalii vor descoperi clasicismul antic, si reprezentantii acestuia, in special Aristotel.

Circuitul prin Bizant se va intensifica dupa Cruciada a IV-a, in partea apuseana a Europei acumulandu-se o masa de intelectuali bizantini. Grecii vor ajunge profesori de limba greaca in tari din vestul Europei. Prin intermediul lor, occidentalii vor reusi sa inteleaga sistemul de gandire bizantin.

Odata cu Renasterea, centrul de greutate si perspectiva omului prin mantuire vor trece in universul omului : trupul (reactualizarea gandirii medicale) motiv teologic (cunoscand omul, Il poti cunoaste pe Dumnezeu). Michelangelo si Leonardo da Vinci asista la disectii si deseneaza partile corpului uman, ce vor constitui planse stiintifice, rationale.

Perioada Renasterii aduce cu ea si dezvoltarea arheologiei ca stiinta. Renascentistii descopera talentul reprezentarii trupului omenesc.

“Omul Vitruvian” de Leonardo da Vinci

“Renovatio hominis” reprezinta recuperarea interesului pentru om, renascentistul cautand sa umanizeze natura.

“Cultul ratiunii si disegno” desen, proiectie mentala (imaginatie). Neoplatonismul reprezinta o gandire apropiata de vechiul platonism, insumand si o serie de elemente crestine.

In 1439 are loc Conciliul de la Florenta, unde se incearca unificarea Bisericii. Ghemistos Plethon va tine prelegeri pe diverse teme filosofice, unde va asista si Cosimo de’Medici, care va lua hotararea de a infiinta Academia Neoplatonica, patronata de Pico della Mirandola si Marcello Ficino.

Acest fenomen va fi reluat in spatiul german, incepand cu secolul XVIII.

Cateva idei fundamentale renascentiste:

  • Arta ordoneaza si unifica materia
  • Arta este creativa (fantezia/disegno)
  • Arta se inspira din natura, din esentialitatea lucrurilor
  • Arta reprezinta opera mintii (da Vinci)
  • Arta este rationala
  • Arta cuvantului trebuie sa fie aidoma vizualului
  • Artistul reprezinta realitatea, nu o copiaza

In secolul XV se vor pune bazele picturii, ca arta. Tehnica perspectivei transpune lumea tridimensionala pe un suport bidimensional.

Capela Sixtina, pictata de Michelangelo reprezinta o serie de desene ca Facerea Lumii sau diversi profeti si preotese ezoterice, precum si scene din Vechiul Testament. Aici, putem observa o insufletire a picturii, sculpturii si arhitecturii.

Peretele altarului ce reprezinta “Judecata de Apoi”

Interior

Plafonul Capelei Sixtina – Fragment cu motivul Crearea lui Adam

Renasterea se va extinde in restul Europei pana in secolul XVII. In tot acest timp, vor exista si alte manifestari artistice, precum manierismul si barocul.

Manierismul reprezinta sfarsitul Renasterii italiene (1520-1600) :

– in artele plastice se pastreaza ideea reprezentarii realitatii, contrastul clar-obscur

– tematica ramane aceiasi (Antichitatea bazata pe mitologie cu influente pagane)

– se va constata o oarecare oboseala; artistul ramanand sa dezbata tehnici de creatie

– accentul se va pune pe creator, care este centrul creatiei

– apare tema curgerii si tema miscarii

Caracteristici : alungiri ale corpului, posturi neverosimile, disproportii ale decorului.

Maniera, in arta renascentista, reprezinta cunoasterea aprofundata a modalitatii de creatie: lumea este paralela, ireala, dar posibila in imaginatia receptorului.

Tabloul manierist reprezinta o pledoarie pentru capacitatile creative ale artistului, dar acesta nu mai respecta principiul frumusetii numarului si a simetriei.

Jacopo da Pontormo “Coborarea lui Iisus de pe cruce”

Literatura incepe sa fie constienta de importanta ei, in modelarea limbii si in gasirea unor noi valente pentru cuvinte si limbajul lor.

Insusi Michelangelo se abate spre manierism, la sfarsitul carierei sale, experimentand posturi contorsionate ale corpului (postura serpentinata).

Tema antitezelor si a contestarii precede un curent nou si devine tot mai vehementa in romantism si in avangardism.

Barocul reprezinta un curent amplu, o miscare artistica a contrareformei. Arta barocului este subordonata intereselor politice. Propaganda vizuala se va face prin arhitectura, sculptura si pictura, caracteristicii artei vizuale.

Piata Sfantului Petru (Piazza San Pietro) din Roma, realizata de Bernini (baroc arhitectural)

“Eneas scapa din Troia” de Federico Barocci, 1598 (barocul in pictura)

“Prometheus” de Nicolas-Sébastien Adam, 1737 (barocul in sculptura)

Bisericile apar extrem de ornamentate si incarcate cu detalii. Cele austriece sunt foarte dinamice, accentul cazand pe complexele din altare, in special pe statuetele ce reprezinta ingeri.

Pentru separarea planului Ceresc de cel Lumesc, se folosesc nori.

Iluzia este un element central la stilul baroc. Lumea transcendenta este foarte aproape, devenind o lume posibila.

Articol scris de Kogaion

Advertisements

Fragmente din Elogiul nebuniei -1511 (Erasmus din Rotterdam)

2 Comments

Originalul operei "Elogiul nebuniei"

Originalul operei "Elogiul nebuniei"

CRITICA LA ADRESA CALUGARILOR

” Dar iata si altii pe care ii fericesc aproape cat pe teologi. Sunt cei numiti indeobste calugari sau monahi, desi nici una din cele doua denumiri nu li se potriveste, caci nu stiu de este cineva mai putin credincios decat majoritatea acestor fatarnici si peste tot intalnesti hoarde de asa-zisi singuratici […]

Lumea fuge de ei ca de jivine salbatice, si numai intalnirea cu ei si este tinuta de semn rau. Totusi lor li se pare ca nu au seaman, incredintati ca evlavia cea mai mare e totuna cu nestiinta oarba. Virtutea lor sta in aceea ca nu cunosc slova si nu se indoiesc ca, atunci cand rag in biserica psalmi pe care nu-i inteleg, Dumnezeu, ingerii si toti sfintii raiului ii asculta si se bucura.

Unii, mandrii de slinul care l-au strans pe ei, merg si cer de pomana din poarta in poarta cu o nerusinare fara pereche. Nu scapi de ei nicaieri. In hanuri, carute sau vapoare, ti se baga in suflet si cersesc pana ce rapesc un obol care li s-ar cuveni adevaratilor nevoiasi.

Asa arata urmasii apostolilor, care se straduiesc sa le calce acestora pe urme prin murdarie, nestiinta, mojicie si obraznicie.

Ce poate fi mai hazliu decat regulile acelea habotnice ale cinului lor, care pedepsesc orice mica abatere ca pe un pacat care trebuie ispasit? Toate sunt hotarate si masurate: numarul nodurilor de la opinca, culoarea si latimea cingatorii, stofa din care trebuie facuta rantia si din cate bucati, latimea tonsurii, forma si marimea glugii, ceasurile de somn. […]

Dar de la inaltimea acestor nerozii ii privesc de sus pe mireni, ba chiar si ordinele se dispretuiesc intre ele. […]

Pe unii ii apuca tremuriciul cand vad bani, si mai bine ar pune mana pe un sarpe veninos decat pe vreun gologan. Dar cand e vorba de vin ori fetiscane, sfintii parinti uita de canon. […]

Vedeti, cred ca monahii imi sunt indatorati pana peste cap, fiindca, fara a avea alt merit decat ca tiranizeaza gloata cu superstitiile, flecustetele si larma lor necontenita, se catara in inchipuire langa sfintii Pavel si Antonie.

Sa-i lasam balta pe sarlatanii a caror nerecunostinta fata de binefacerile mele nu este decat de prefacatorie. Evlaviosi pe dinafara, ei sunt pe dinauntru ticalosi fara pereche. ”

“Elogiul Nebuniei sau discurs despre lauda prostiei”, traducere de Robert Adam, Ed. Antet, 1995, p. 91-101)


CRITICA VANZARII DE INDULGENTE

” Ce sa mai zic de aceia al caror cuget fericit se mangaie cu credinta in acele mincinoase iertari de pacate?

Ei masoara soroacele Purgatoriului ca si cu un ceasornic, socotind fara teama de vreo greseala, ca dintr-o abaca, veacurile, anii, lunile, zilele…Iata, de pilda, un negutator, un ostas, un judecator care cred ca, aruncand in cutia milelor o mica moneda provenita din atatea jafuri, li s-a iertat haznaua de pacate din intreaga lor viata; ca atatea calcari de juramant, atatea desfranari, atatea betii, galceve, omoruri, inselatorii, viclesuguri si tradari pot fi rascumparate, ca si printr-o invoiala, si ispasite in asa fel ca ei se simt indreptatiti sa inceapa din nou un alt sir de nelegiuiri. ”

“Elogiul nebuniei sau cuvantare spre lauda prostiei”, traducere si note de Stefan Bezdechi, Bucuresti, 1959, p. 61

Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul)

Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul)


Articol scris de Kogaion