Jordanes (about Burebista)

Leave a comment

“Then, while Burebista’s reign at the Goths, Deceneus came in Gothia, the time when Sylla sized power at Roma. Receiving Deceneu, Burebista gave him almost a regal authority.

As his piece of advice, the Goths started to devastate German’s mucks, which were dominated by the Francs…

Telling this and many others with art to the Goths, Deceneus has became in them eyes a miraculous creature, as he managed not only the common men, but even the kings, because then he chosen between them the more important and wisest men and he taught them the theology, he advised them to pay honor to certain divinities and sanctuaries, making them priests and giving them the name of “pilleati”, because, as I believe, having the heads covered with a tiara, which we call with another term “pilleus”, they has made sacrifices.

For the rest of the folk he ruled the roast to be called “capillati”, name that the Goths remember till today in their songs, because they gave them a big consideration.

After Deceneus’ dead, they had, almost in the same veneration, Comosicus, because he was as ingenious as Deceneu was.

He was considered as king, as supreme priest, as high bloke too, because of his aptness and he was making justice for his folk as the last instance.

After he left the life, has ascending to the throne, as Goths’ king, Coryllus, which has led 40 years his folks from Dacia.”

Burebista statue in Orăştie

Burebista statue in Călăraşi

Burebista statue in București

By Kogaion

Busturi dacice în Parcul Văcăreşti, Bucureşti

Leave a comment

Burebista (82-44 i.e.n)

Decebal-Diurpaneu (87-106 e.n.)

Citate

Leave a comment

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată (Mihai Eminescu)

Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului. (Paul Tămaş)

Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)

Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer. (R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)

Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă. (Boris Pertos)

După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)

Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get. (Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)

Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini. (Alecu Russo)

Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai suntem moldoveni, ce romani. (Alecu Russo)

Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă. (Bonfini)

Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt însuşi acest grai.
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici. (M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă. Şi acum mulţi ne zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Datzia, însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat numele său, că tot romanus, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri romani, apoi români până astăzi. (M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI. (Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)

Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea. (M. Kogălniceanu)

Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc. (B.P. Haşdeu)

Oare trebuie neapărat să ne laudăm cu toţi care ne-au cucerit? (Oltea Predoiu, elevă în clasa a IV-a, ian.1980)

Nevinovata nenorocire de a fi produs o şcoală [Ardeleană] destul de numeroasă de romani noi, care făr a-şi sprijini zisele cu faptele, socot că-şi trag respectul lumii asupra-şi când strigă că se trag din romani, că sunt romani şi prin urmare cel întâiu popor din lume. (M. Kogălniceanu)

Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)

Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane. (Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE. (C.Cantacuzino)

Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat după cap şi jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii şi ce e mai mult, suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI. (Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)

Vom combate dar din toate puterile noastre direcţia falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da limbii şi literaturii. (M. Kogălniceanu)

[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat. (Metianus Capella)

Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam. (Nicolae Iorga)

Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa. (Michelet, 1859)

Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri. (Tudor Arghezi, 7.4.1966)

Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
(Alecu Russo)

Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric. (Cezar Bolliac)

Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceata este puterea noastră. (Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)

(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie. (Alfonso X El Sabio)

(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample. (Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)

Românii despre care am mai spus că sunt daci. (Bocignoli, 29.6.1524, la Ragusa)

Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legislatorii şi dascălii lor, numindu-i zei…aşa cum sunt toţi barbarii, odrisii, getii. (Clemens din Alexandria, Covoarele, 1,15)

Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată.
(Curtius Rufus, Historia Alexandri,X,1,43)

Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.
(Demostene, Discursuri)

Atunci…de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri…De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)

(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr. (Galenus)

Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba rustică. (Gellius)

Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii…Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei! (Horaţiu)

(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (…), i-a instruit în ştiinţele fizicii (…), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (…), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc. (Iordanes, Getica, XI, 69-70)

Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie. (posibil citat din Getica lui Traian) (Iulian, Cezarii,Traian,22)

(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadă, iar eu să mai rămân teafăr… (Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)

“Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu. (Martial, Epigr., IX, 46)

Ce să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci şi sarmaţi şi sciţi dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul Evangheliei. (Origenes)

Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)

“Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare.
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)

(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea. (Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)

Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii…Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii (geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi. (Salvianus, De gubernitone, V,8)

Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii. (Theopompos, 40)

În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi cu literatura. (Veleius Paterculus)

[Calgacus: Romanii] “Pustiesc, sacrifică, uzurpă sub titluri false, şi numesc acest lucru imperiu, transformă totul în deşert şi numesc acest lucru, pace” (Tacitus, Agricola, 30)

Preluare dupa: http://www.dracones.ro/

Iordanes (despre Burebista)

Leave a comment

” Apoi, în timpul domniei la goti a lui Burebista, a venit în Gotia Deceneu, pe vremea când Sylla a pus mâna pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regala.

Dupa sfatul acestuia, gotii au început sa pustiiasca pamânturile germanilor pe care acuma le stapânesc francii …

Comunicând acestea si alte multe gotilor cu maiestrie, Deceneu a devenit în ochii lor o fiinta miraculoasa, încât a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar si pe regi caci atunci a ales dintre ei pe barbatii mai de seama si mai întelepti pe care i-a învatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare facâdu-i preoti si le-a dat numele de pilleati, fiindca, dupa cum cred, având capetele acoperite cu o tiara, pe care o numim cu un alt termen pilleus, ei faceau sacrificii.

Restul poporului a dat ordin sa se numeasca capillati, nume pe care gotii îl reamintesc pana astazi în cântecele lor, deoarece i-au dat o mare consideratie.

Iar dupa moartea lui Deceneu, ei au avut în aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, fiindca era tot asa de iscusit.

Acesta era considerat la ei si ca rege si ca preot supremn si ca judecator, datorita priceperii sale si împartea poporului dreptate ca ultima instanta.

Parasind si acesta viata, s-a urcat pe tron, ca rege al gotilor, Coryllus, care a condus timp de 40 de ani popoarele sale din Dacia”.

Les Gèto-Daces “Les plus justes et braves des Thraces”

Leave a comment

strabo

Strabon (en grec ancien Στράϐων / Strábôn, « qui louche », en latin Strabo), né à Amasée en Cappadoce (actuelle Amasya en Turquie) vers 57 av. J.-C., mort entre 21 et 25 ap. J.-C., est un géographe grec.

Plusieurs voix qui soutiennent qu’elles représentes l’”histoire” de notre genre multimillénaire, évoquent dans un écho qui se fait senti de plus en plus le fait que les gèto-daces ont été polygames, qu’ils ont mangé de la viande et le plus grave-qu’ils ont consumé importantes quantités d’alcool.

Pour démontrer une fois pour tous que les gèto-daces, comme les genres germaniques, celtiques, baltiques, et aussi comme les tribus d’origine thrace, ne consommaient pas d’alcool parce qu’ils ne connaissaient pas une boisson alcoolique hors celle des dieux «la boisson des dieux » appelée hydromel (Hidromiel en espagnol, Idromele en italienne, Hidromel en português, Mead en anglais , Miod en russe, polonais, norvégienne, suédois, danois, Med en ukrainien, Met en allemand, Medovina en tchécoslovaque, sarb-croate et slovène , Ezti-ur en basque , Sima en finnois, Hydromeli en latin classique, Midus en lettone), on va citer une importante source historique du début de I-er siècle a.Hr.

La plus importante épreuve est trouvée dans la « Géographie » de Strabon, le VII-e livre, chapitre III:

« […] Les helléniques considéraient les gètes thraces. Ils habitaient les deux rives du Istru, je me refaire aux gètes mais aussi aux mysiens. Les derniers semblaient aux thraces, mais en présent ils s’appellent moessi; des eux viennent les mysiens d’aujourd’hui qui vivent entre les lydiens, féringiens et troyens.

En outre, les féringiens sont birigi, de genre thraces, le même que les mygdons, les bebrycs, les maedobithyns, les bithyns et les thyns, et je pense que les mariandyns aussi.

Tous ont quitté deffinitivement l’Europe, mais les mysiens ont resté avec les autres thraces.

Mon opinion est que Poseidonios a la bonne présupposition comme que Homère appelle par ce nom les mysiens dans l’Europe (je fais référence à ceux de Thrace) quand il dit :

Ses yeux brillants il les retourna pour voir

Pays occupé de thraces, de ceux qui brident les chevaux

Et de mysiens, qui de proche se battent. […]

Poseidonios dit que les mysiens évitaient les produits de viande pour de motifs religieuses, et à cause de ça ils ne s’occupaient pas de l’élevage des animaux. Ils mangeaient du miel, du lait et du fromage, vivant en paix et pour ça ils sont appelés pieux par rapport aux dieux et capnobates.

Ils sont aussi des thraces qui vivent sans femmes; ils s’appellent fondateurs.

Ils sont considérés saints du fait de leur honnêteté et vivent sans peur.

Tous ceux sont appelés par Homère « les glorieux traient de juments, mangeurs du lait, sans bétail et les plus justes des hommes ».

Ils sont surnommés « sans vie » surtout parce qu’ils vivent sans femmes, et Homère considère que le veuvage est une vie vécue seulement à demi, comment le poète appelle dans la maison de Protesilaos la « démi-vie » parce qu’il était veuf :

Les mysiens sont appellés « lutteurs de près » parce qu’ils sont imbattable, étant des guerriers sans peur.

Dans le XIII-ième livre (de Iliade) il faudrait d’être écrit « les moesis, lutteurs de près » à la place de mysiens (dite Poseidonios).

Mais, sans erreur, il est audacieux de changer le texte du Homère, considéré bon le long des années passés. En effet, il est plus plausible qu’ils ont été nommés du début mysiens et qu’en présent le nom est changé en moesi. Et l’épithète «sans vie» peut être compris au sens de « veufs » qu’au sens d’« affamés » ou « avec les maisons en charrette ». […]

La pratique pythagorique de s’abstenir de la viande a été gardée comme une disposition du Zamolxis. […]

Du hippemolgs slaves, buveurs du lait, des mysis

Qui se battent de près, et des abis pleins de justice. […]

De l’information qui dit que :

“En court temps Deceneu lui-même a été regardé comme pénétré du souffle divin, comment on a dit quand on a parlé de Zamolxis. Et, en signe de soumission, les gètes se sont fléchi à couper la vigne et de vivre sans vin […] ” la location de ces gètes ne peut pas être précisée, le même qu’on peut pas dire s’ils sont de tarabostes ou de comati.

Probablement qu’une partie de l’aristocratie gèto-dace a pris de voies négatives, à cause de la vilaine influence de grecques et romans, où peut être que seulement les gèto-daces sont restés dans les cites de la Mer Noire pour administrer le territoire conquis par l’empereur Burebista ont commencé à pratiquer l’acte honteux ,humiliant pour les thraces du nord.

Je veux préciser qu’ainsi les odrysis que d’autre tribus du sud d’origine thrace, consommaient du vin et diverses substances hallucinogènes comme les champignons magiques, la chanvre orientale ou même des opiacées.

Tous ces faits sont apparus tardivement à cause de l’influence hellène et plus tard de celle romane, mais aussi de diverses cultures orientales mythraices.

En conclusion, les gèto-daces et les moesis, carps et costobocs, et tous les tribus « barbares » du nord de Istru, ne consommaient pas d’alcool, mais que d’hydromel comme tous les barbares nordiques.

Ces affirmations tendancieuses lancés à l’adresse de nos ancêtres sont des attaques qui visent la dégénération de notre grand genre gèto-dace, les plus justes et braves de thraces!

Nos ennemis, polygames et grands consommateurs d’alcool et narcotiques, semblent d’être envieux de nos ancêtres et de leur vie sacre, comme de leur origine divine.

burebista_statue_in_calarasi

La statue de Burebista à Calarasi

burebista_statue_in_orastie

La statue de Burebista à Orăştie

Decebal

La statue de Décébale à Deva

decebal

Décébale sur la Colonne de Trajan

Columna

Daces sur la Colonne de Trajan et Daces étendard

Article écrit par Kogaion

La divinité suprême des Thraco-Daces

Leave a comment

Cliquez ici:

La divinité suprême des Thraco-Daces – Sorin Paliga

couvdha322

Dialogues d’histoire ancienne, Année 1994, Volume 20, Numéro 2p. 137 – 150

http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/dha_0755-7256_1994_num_20_2_2182

Hidromelul (Hrana Zeilor-Miedul)

Leave a comment

1024x768vikinggot

In epoca preistorica mierea a fost singura substanta dulce concentrata folosita pe scara larga in alimentatie iar din cercetarile arheologice hidromelul (miedul,vinul de miere) a fost prima bautura alcoolica fermentata cu mult inaintea bauturilor obtinute din fructele pomilor fructiferi,vita de vie si cereale.

Prepararea si folosirea hidromelului este amintita si in scrierile antice geto-dace, celto-germanice, balto-slave, finno-ugrice, babiloniene, egiptene, romane dar si elene.

232052276_37409e1815

Dacia,in care apicultura era dezvoltata folosea mierea si celelalte produse apicole.

Cateva marturii ale istoricilor antichitatii arata ca nivelul de cultura si civilizatie al Tracilor n-a fost egalat in antichitate pe intreg teritoriu European.

Daco-getii s-au desprins din masa triburilor Trace, incepand sa-si contureze un profil de civilizatie distincta pe la inceputul primului mileniu inainte de Cristos.

Cateva marturii ale istoricilor antichitatii arata profilul poporului si folosirea produselor apicole si al hidromelului.

“Posidoniu afirma ca misii,neam Trac din dreapta Dunarii se feresc din cucernicie a manca vietati motiv pentru care nu se atingeau de carnea turmelor lor.Se hranesc insa cu miere,lapte si branza,ducand un trai linistit.”(Straban,Geografia-in jurul anului 25-a.Ch.)

“Lcuitorii din Dacia sunt obisnuiti cu miere cu lapte si fier. “(Ptolemeu,Geografia -in jurul anului 150 p.Ch).

“De acolo am calatorit pe un drum neted, asezat intr-o campie a Banatului si am trecut peste mai multe rauri navigabile, dintre cele mai mari,dupa Istru,era asa-numitul Drecon,apoi Tigas si Tifisas. Pe acestea le-am trecut in barcile de care se foloseau locuitorii de pe malurile raurilor ,iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii le poarta in carute, deoarece locurile sunt mlastinoase. Prin sate ni se aducea de mancare si anume in loc de grau,mei,iar in loc de vin,mied dupa cum il numesc localnicii.” (Priscus,sec.V.p.Ch).

Dupa ce marele preot Deceneu, colaboratorul apropiat al regelui Burebista, a poruncit sa se distruga plantatiile de vita de vie si sa nu mai bea vin, poporul (tracii sudici) a continuat sa prepare bere Tracica sau mied intrucat aveau miere din belsug.

Traditia folosirii miedului se pastreaza in continuare la Geto-Dacii romanizati,la proto-romanii din perioada de trecere la feudalism, precum la urmasii populatiei ramanizate din tinuturile romanesti.

Antonio Maria Gratianii spunea pe la 1564 despre moldoveni:

“De vin nu duc lipsa, dar folosesc mult miedul, ca unii ce au miere multa.”

Ca medicament era pretuit ca preventiv impotriva ciumei.

Desi Europa este locul de origine al prepararii hidromelului, astazi doar putin hidromel se produce in Europa de vest.

uppsala41

In Anglia exista o companie care produce hidromel, in Franta productia industriala nu depaseste 3000 de hectolitri.

Polonia produce doua feluri de hidromel dupa metodele traditionale:

Dwojniac (invechit 5-7 ani) si Trojniac (invechit cel putin 3 ani).

Conform catalogului”wines and vines” (vinuri si vite de vie) in 1970 existau in America de Nord trei companii producatoare.

Marea majoritate a vinurilor de miere este vin cuser.

Hidromelul se poate prepara prin:

1. Metoda Godan (cu maia de struguri)
2. Metoda Derosne si Layens (cu pastura)
3. Metoda Cabas si Ware (cu drojdie de vin)
4. Metoda Jacquemine (fermenti selectivi)

Dupa metoda de preparare hidromelul poate fi:
-sec
-dulce
-sampanizat.

heathers-mead

Preparat in conditii optime respectand tehnologia hidromelul poate concura cu succes vinurile de marca:vinurile de Rin, Champagne, Bordeaux, Xeres, Malaga.

Aceste scurte informatii speram sa va trezeasca curiozitatea si interesul pentru prepararea unei bauturi sanatoase, gustoase si reconfortante.

Bibliografie:
-Maria Teodorescu “Bauturi si preparate din miere” Editura Tehnica Bucuresti,1977.
Prepararea,ingrijirea si obtinerea hidromelului este descrisa la paginile 5-107.
-Eva Cranc,Mierea ,Editura Apimondia,1977-hidromelul este prezentat la paginile 385-400.

mead02

mead01

mead02_xl

Older Entries