Emisiunea “Enigmatica Terra” (integral)

Leave a comment

Old deities (Photos)

Leave a comment

Thracian Tomb of Sveshtari (Daosdava)

1 Comment

Daosdava, “Cetatea lupilor”, a fost probabil capitala geţilor pe vremea lui Dromihete.

Vestigiile acestui oraş neobişnuit de mare, întins pe 140 coline, au fost descoperite în Sveštari în apropiere de Isperich (regiunea Razgrad înBulgaria). Săpăturile arheologice în incinta sa au scos la lumina zilei atât monumente megalitice cât şi vestigiile unei aşezări iniţial deschise, care a fost apoi fortificată şi a cunoscut perioade de înflorire în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. şi în decursul secolelor IV şi III î.Hr., pe vremea cănd era probabil capitala statului get, numindu-se Daosdava (“daòi” este denumirea de origine traco-frigiană pentru “lupi”). More

A Pagan Alphabet

Leave a comment

To learn your letters you must start

With a clever mind and a willing heart

Each one is special, just like you

And you will learn them all by the time we are through!

More

Books

Leave a comment

Free download

Eminescu și Densușianu

FARMECE DE DRAGOSTE ŞI DE URSITĂ. ADUCEREA URSITULUI

FARMECE DE URSITĂ. ALUNGAREA RIVALEI ÎN MOARTE

Greece, a perfect example of barbaric country

Miron Ciho – Civilizatia Egiptului greco-roman

PALEOLITICUL INFERIOR EUROPEAN

The Baltic States: Estonia, Latvia, and Lithuania

The Pagan Origin Of Easter

Reconstructing the phylogeny of African

Sumerian lexicon

Tacitus – Germania (transl. Thomas Gordon)

The Golden Bough vol.1 by Sir James George Frazer

Tina Houk – Knowledge from the Sacred Tree Runes

Македонско Хералдичко

Roli Pellazgo-Ilir

A THRACIAN LUNISOLAR CALENDAR

La divinité suprême des Thraco-Daces

THE VILLAGES IN THE ETHNOGRAPHIC REGION OF GORNA REKA AS RELIGIOUS-RITUAL COMMUNITIES

Influente romane si preromane in limbile slave de sud

Tipuri de scriere arhaica pe teritoriul Romaniei

The Language of the Thracians – Geographical names (Ivan Duridanov)

The Language of the Thracians (Names of deities)

The Language of the Thracians (Personal names)

The Language of the Thracians (Tribal names)

Helenët – mund të jenë një nga fiset Iliro- Pellazge

Obiceiuri agrare in traditia populara romaneasca

Branko Bjelajac – Sveto pismo u Srba

Revista “Noi Tracii” (Aprilie 1992)

Léo Taxil – Biblia hazlie

REČNIK IMENA I POJMOVA VEZANIH ZA HRIŠĆANSTVO (NEPOTPUN)

Geto-Dacii “Cei mai Drepți și mai Viteji dintre Traci”

1 Comment

Tot mai multe voci  ce consideră că sunt în măsură să reprezinte “istoria” neamului nostru multi milenar, susțin tot mai vehement faptul că geto-dacii erau poligami, mâncau carne și cel mai grav dintre toate, erau mari consumatori de alcool.

Pentru a demonstra odată pentru todeuna că geto-dacii și restul triburilor trace, ca și neamurile germanice, celtice sau baltice, nu consumau alcool deoarece nu cunoșteau vreo bautură alcoolică în afară de “bautura zeilor” numită mied (Hydromel în franceză, Hidromiel în spaniolă, Idromele în italiană, Hidromel în portugheză, Mead în engleză, Miod în rusă, poloneză, norvegiană, suedeză, daneză, Med în ucraineană, Met în germană, Medovina în ceho-slovacă, sârbo-croată, bulgară și slovenă, Ezti-ur în bască, Sima în finlandeză, Hydromeli în latina clasică, Midus în letonă) vom cita o importantă sursă istorică de la începutul secolului I d.Hr.

Cea mai importantă dovadă o găsim în “Geografia” lui Strabon, mai exact în cartea a VII-a, capitolul III:

“ […] Elenii îi considerau pe geți traci. Ei locuiau pe amândouă maluri ale Istrului; mă refer atat la geți cât și la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi; de la ei se trag și mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni și troieni.

De altfel, înșisi frigienii sunt brigi, o seminție tracă, după cum și mygdonii, bebrycii, maedobithynii, bithynii și thynii, bănuiesc că și mariandynii.

Toți aceștia au părăsit cu desăvârșire Europa, dar mysienii au rămas pe loc împreună (cu ceilalți traci).

Părerea mea este că Poseidonios presupune corect că Homer desemnează cu acest nume pe mysienii din Europa (mă refer la cei din Tracia) când zice:

Ochii săi luminoși înapoi îi întoarse să vadă

Țara de traci populată ,de acei ce înstruna sirepii,

Și-a mysienilor, care de-aproape se bat. […] ”

Poseidonios spune că mysienii se feresc de produsele din carne, dintr-o anumită credință religioasă, de accea nu se îngrijesc nici de creșterea animalelor. Ei se hrănesc cu miere, lapte și brânză, trăind în pace, drept pentru care sunt numiți oameni evlavioși față de zei și capnobates.

O parte din traci trăiesc fără femei; aceștia se numesc întemeietori.

Ei sunt socotiți sfinți datorită cinstei lor și trăiesc fără teamă.

Pe toți aceștia, Homer îi numește “slaviți mulgători de iepe, mâncători de lapte, fără viață și cei mai drepți oameni”.

Ei sunt porecliți “fără viață” mai cu seamă pentru că trăiesc fără femei, iar Homer socotește văduvia o viață numai pe jumatate, așa cum numește poetul și casa lui Protesilaos “înjumătățită” pentru ca el era văduv.

Mysienilor li se mai zice “luptători de aproape” pentru că sunt ne-înfranti, fiind excelenți războinici.

În cartea a XIII-a (a Iliadei) trebuie să se scrie “moesi, luptători de aproape” în loc de mysieni (pretinde Poseidonios).

Dar, negreșit, este temerar să se schimbe textul Homeric, socotit bun, de-alungul atâtor ani ce s-au scurs. Întradevar, e cu mult mai de crezut că aceștia au fost numiți de la început mysieni și că în prezent li s-a schimbat numele în moesi. Iar epitetul “fără viață” ar putea fi luat mai degraba în sensul de “văduvi” decat de “nemâncați” sau “cu casele pe căruțe”. […]

Iar practica pythagoreică de a se abține de la carne a rămas la ei ca o poruncă dată de Zamolxis. […]

” De la hippemolgii slăviți, băutorii de lapte, de mysii

Care de-aproape se bat, și de abii cei plini de dreptate. […] “

Cât despre informația care ne spune că:

“În scurt timp Deceneu însusi a fost socotit pătruns de suflu divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zamolxis. Și, în semn de supunere, geții s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin […] ” nu se poate preciza exact o locație pentru acești “geți” cum de altfel nu se poate spune dacă este vorba despre tarabostes sau comati.

Probabil ca o parte a nobilimii geto-dace apucase pe căi negative, datorită infulenței spurcate grecești și romane, sau poate că doar geto-dacii care au ramas în cetățile de la Marea Neagră să administreze teritoriile cucerite de împaratul Burebista au început să practice această rușinoasă faptă, umilitoare pentru neamul tracilor nordici.

Aș mai dori să precizez că atât odryzii cât și alte triburi sudice de sorginte tracă, consumau vin și diverse substanțe halicinogene cum ar fi ciupercile fermecate, cânepa orientală sau chiar opiacee.

Toate aceste fapte au apărut târziu, datorită influenței elene și în cele din urmă romane, dar și diverselor culte orientale mythraice.

Așadar, geto-dacii, moesii, carpii și costobocii, cât și toate triburile “barbare” de la nord de Istru, nu consumau alcool, ci doar mied ca toți “barbarii” nordici.

Aceste afirmatii tendențioase lansate la adresa strămoșilor noștrii reprezintă niște atacuri ce urmăresc denigrarea și în final degenerarea marelui nostru neam al geto-dacilor, cei mai drepți și mai viteji dintre traci !

Dușmanii noștrii, poligami și mari consumatori de alcool și narcotice, par să fie invidioși pe stăamoșii noștrii și pe viața lor sacră, cât și pe originea lor divină.

Articol scris de Kogaion

Mitul Tereno-Terena despre descoperirea tutunului

1 Comment

Se spune că era odată o femeie vrăjitoare, care obișnuia să murdărească cu sânge menstrual frunzele de garaguata pe care i le gătea soțului ei. Din acest motiv, bărbatul mergea șchiopătând și nu avea putere să muncească. Aflând de la fiul său toate aceste lucruri, omul a spus că va merge în pădure să caute miere. După ce și-a lovit tălpile sandalelor între ele pentru a găsi mierea mai ușor, a descoperit la rădăcina unui arbust cuibul unui șarpe, pe care l-a și prins în acea zonă și l-a ucis. Păstrând o parte din miere pentru fiul său, bărbatul a amestecat restul mierii cu embrionii extrași din corpul șarpelui ucis. După ce femeia a gustat din acest amestec, a început să simtă mâncărimi pe tot corpul și să se scarpine cu furie, după care și-a amenințat soțul că-l va devora. Bărbatul a fugit și s-a suit într-un copac, unde a găsit un cuib de papagali. A reușit s-o oprească pe căpcăună, aruncănd în ea, pe rând, cei trei pui de papagal, făcând-o să alerge după ei. În timp ce ea îl urmărea pe cel mai mare, s-a îndepărtat, iar bărbatul a putut să coboare și să alerge în direcția unei gropi pe care o amenajase pentru a prinde căprioare. Bărbatul reuși să evite capcana dar femeia căzu în ea și muri. Bărbatul a acoperit groapa și a păzit-o. Curând a început să răsară o plantă bizară. Curios, omul a cules câteva frunze, le-a lăsat la uscat și într-o noapte a început să le fumeze în secret. Fiind surprins de cunoscuți, a mărturisit tot secretul. Asa a fost descoperit tutunul.

Articol scris de Kogaion

Older Entries