Rugă la Soare în dimineaţa de Crăciun

Dacă e cerul înserinat, aşteaptă să vadă razele Soarelui şi rostesc:

Sfinte Soare,
Mândru Soare,
Răsai cu douăzecişipatru
De răzişoare.
Cu tri încinge-mă,
Cu tri încalţă-mă,
Cu tri pe obraz mângâie-mă,
Cu tri pe umeri împodobe-mă,
Cu tri pe buze îndulce-mă.

Tri în gene,
Tri-n sprâncene,
Tri în pâr împlete-mi-le
Să siu frumoasă
Şi sănătoasă
Şi videroasă
Şi strălucitoare
Ca tine, Sfinte Soare
Mândru Soare.

Apoi se ridică în picioare, îşi face semnul crucii, se apleacă cu faţa către Soare, apoi se întoarce în casă.

Când te rogi la Sfântu Soare trebe să o faci cu multă credinţă, să nu te vadă nimeni. Aşa-i bine. (De la Maria Peter, Săcel, 2004)

Această rugăciune este una păgână şi reprezintă un ritual către Soare, închinat în dimineaţa Crăciunului; o sărbătoare păgână slavonă, întâlnită sub diferite nume (Korochun, Kračún, Корочун) la populaţiile slave. Originea sărbătorii la români, cât şi numele acesteia este una păgână, de la slavi, şi nu are absolut nimic de-a face cu religia iudeo-creştină.

Slavii păgâni sărbătoreau Crăciunul închinându-se Zeului Negru (Chernobog, Crnobog, Czernobóg, Černobog, Чернобог), pe data de 21 decembrie (Solstiţiul de Iarnă), când era cea mai lungă noapte din an (Zeul Negru).

În noaptea de Crăciun, zeul Hors ce simbolizează Vechiul Soare scade în intensitate şi mărime, urmând a “muri” pe 22, considerându-se că Zeul Negru îl invinge.

Abia pe data de 23 decembrie Hors reînvie sub forma unui Soare nou. Această sărbătoare poartă numele de Koleda, Kolyada, коляда, коледа, колада) şi reprezintă varianta Crăciunului la slavi.

Articol scris de Kogaion