Geto-dakët “Fisi më i guximshëm dhe i drejtë Trak”

Leave a comment

Më tepër e më tepër zëra pohojnë të paraqesin “historinë” e kombit tone shumë-mijëvjeçarësh, ndjell një jehonë në atë që është ndjerë gjithnjë dhe është dëgjuar, që Geto-Dakët ishin njerëz poligamist, që kanë ngrënë mish dhe më e keqja konsumues të alkoolit.

Për të demonstruar një herë për të gjithë që popujt Geto-Dak, Gjermanik, Kelte dhe populli i Balltikut, si fise të tjera trake, nuk ishin konsumues të alkoolit, vetëm sepse ata nuk e dinin ndonjë pije alkoolike përveç “Pijes së zotave” të quajtur verë mjalti (Hydromel në frëngjisht, në spanjisht Hidromiel, Idromele në italisht, hydromel në portugalisht, anglisht mead, miód në rusisht, polonisht, norvegjisht, suedisht, danisht, Med në ukrainisht, Met gjermane, Medovina në çeko-sllovake, serbo-kroate dhe Slloveni-ur, Ezti në Baske, Sima në finlandisht, Hydromeli në gjuhën latine klasike, Midus në letonisht) ne do të japin kuotën e tyre një burim i rëndësishëm historik i shekullit të I pas Krishtit.

Evidenca më e rëndësishme që ne e hasin më “Gjeografinë” e Strabonit, veçanërisht në Librin VII të Kapitullit III:
“[…]Grekët konsideronin që Getae ishin një fis Trakas. Ata jetonin në të dy brigjet e Danubit, dua të them që të dy Getae si dhe Mysianët. Mysianët ishin gjithashtu Trakë, por në kohën e tashme, emri i tyre është Moesians, origjina e Mysians janë nga Moesianët, që jetojnë midis Lydianëve, Frygjianëve dhe Trojanëve.Frygjianët vet janë Bryges (Ura), një fis trakian Tral, sikurse Mygdonët, Bebrykianët, Bithyni, Thyni dhe ndoshta gjithashtu Mariandynii.
Të gjithë ata ikën shpejtë nga Evropa, por Mysianët mbetën në vend së bashku me Trakët tjerë.

Mendimi im është se Poseidoni supozoi drejt se Homerit i cakton me këtë emër, Mysianët, në Evropë (Unë them ata nga Trakë) kur ai thotë:

Sytë e tij dritë ii u ktheva prapë për të parë
Vendi i Trakëve e populluar nga ata që i frenonin sirepii,
Dhe Mysians që luftojnë njëra-tjetrën nga distancë e afërt. […]

Poseidoni thotë se Mysians janë jashtë produkteve të mishit nga një besim të caktuar fetar, thjesht sepse ata nuk i rrisin kafshët. Ata ushqehen me mjaltë, qumësht dhe djathë, jetojnë vetëm, siç quhen ata njerëz të devotshëm prej zotave dhe capnobates.

Ka Trakë që jetojnë pa vajzat, ata janë quajtur Themelues. Ata janë konsideruar shenjtorëve, për shkak të nderit të tyre dhe të jetuarit pa frikë. Poeti Homer i quajtur ata “qumështorët e shenjtë e pelës, e cila pi qumësht, pa jetës w dhe njerëzit më të saktë”. Ata janë të mbiquajtur “pa jete”, veçanërisht për shkak se ata jetojnë pa vajzat, Homeri vetë thonë vejani në lidhje me atë është vetëm një jetë e gjysmë që ai e quajti si shtëpinë e Protesilaos “gjysmë”, vetëm sepse ai ishte një njeri i ve.

Mysianët quhen “luftëtarë nga distancë më të afërt” sepse ato janë të pamposhtur dhe luftëtarë të shkëlqyer. Në librin e kapitullit XIII (e Iliada) se duhet të jetë shkruar “Moesianët, luftëtarët nga distancë më të afërta” në vend të Mysianëve (pretendim i Poseidonios).

Por me siguri, është i dalldisur për të ndryshuar tekstin e Homerit, duke u konsideruar i mirë në të gjithë kaq shumë vitesh. Në të vërtetë, është shumë më i besueshëm se ata ishin emëruar Mysianët në fillim dhe tani ata ndryshuan emrin në Moesianët. Epitetin “pa jete” mund të jetë më tepër në kuptimin e “ve” sesa “paushqyer” ose “me shtëpi në karrocat. […]

Dhe praktikën e Pitagorës që thonë se të abstenojnë nga mish, mbeti për ta si një urdhër nga Zamolxis. […]

Në lidhje me informatat që ata thonë neve:

“Menjëherë Deceneu vetë u konsiderua si një Zot, siç thashë, kur kam folur rreth Zamolxis. Dhe në një shenjë të bindjes, njerëzit Getae ishin të bindur për të shkurtuar hardhi dhe të jetojnë pa verë […]” ne nuk mund ta përcaktojmë vendin e saktë për këto “Getae” si ne e di në qoftë se teksti i referohet Tarabostes ose Comati.
Ndoshta një pjesë e fisnikërisë Geto-Dacian shkoni mënyrë negative, por vetëm për shkak të ndikimit të pista greke dhe romake, ose ndoshta vetëm për shkak Geto-Dakët i cili mbeti në fortesa në Detin e Zi që të administrojnë territoret e pushtuara nga Burebista perandori filloi këtë praktikë të turpshme, një praktikë poshtëruese për fiset veriore të Trakëve.

Do të doja të përmend se Odrysians dhe fiset e tjera jugore trake, pinin verë e dhe të merrnin substanca halucinogjene të ndryshme si kërpudhat magjike, kërp (farë e keqe, kanabis), apo edhe opioids orientale.
Të gjitha këto fakte erdhi më vonë, për shkak të ndikimit të greke dhe më vonë ndikimi romak, dhe ndikimet e ndryshme mythraic nga lindja.

Prandaj, Geto-Dakët dhe Moesians, Carpiani dhe Costobocii, dhe të gjitha nga fiset “barbare” në veri të Danubit, nuk konsumonin alkool, por verë mjalti vetëm si të gjithë “barbarët” nga Veriut. Këto deklarata tendencioze të lëshuara kundër etërve tanë janë vetëm disa sulme të cilat kanë një qëllim të vetëm: degjenerimi i paraardhësit tonë të madh dhe hyjnor, Geto-Dakët, ” Fisët më të guximshëm dhe të drejtë Trak”!

Armiqtë tanë poligam, konsumatorët i madh i alkoolit dhe drogës, duket të jetë ziliqar për paraardhësit tonë dhe jetën e tyre të shenjtë, si edhe në lidhje me prejardhjen e tyre hyjnore.

Artikulli u shkrua nga Kogaion – Përkthyer nga Ahmet Murati

Citate

Leave a comment

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată (Mihai Eminescu)

Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului. (Paul Tămaş)

Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)

Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer. (R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)

Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă. (Boris Pertos)

După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)

Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get. (Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)

Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini. (Alecu Russo)

Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai suntem moldoveni, ce romani. (Alecu Russo)

Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă. (Bonfini)

Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt însuşi acest grai.
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici. (M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă. Şi acum mulţi ne zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Datzia, însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat numele său, că tot romanus, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri romani, apoi români până astăzi. (M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI. (Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)

Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea. (M. Kogălniceanu)

Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc. (B.P. Haşdeu)

Oare trebuie neapărat să ne laudăm cu toţi care ne-au cucerit? (Oltea Predoiu, elevă în clasa a IV-a, ian.1980)

Nevinovata nenorocire de a fi produs o şcoală [Ardeleană] destul de numeroasă de romani noi, care făr a-şi sprijini zisele cu faptele, socot că-şi trag respectul lumii asupra-şi când strigă că se trag din romani, că sunt romani şi prin urmare cel întâiu popor din lume. (M. Kogălniceanu)

Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)

Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane. (Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE. (C.Cantacuzino)

Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat după cap şi jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii şi ce e mai mult, suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI. (Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)

Vom combate dar din toate puterile noastre direcţia falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da limbii şi literaturii. (M. Kogălniceanu)

[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat. (Metianus Capella)

Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam. (Nicolae Iorga)

Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa. (Michelet, 1859)

Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri. (Tudor Arghezi, 7.4.1966)

Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
(Alecu Russo)

Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric. (Cezar Bolliac)

Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceata este puterea noastră. (Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)

(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie. (Alfonso X El Sabio)

(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample. (Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)

Românii despre care am mai spus că sunt daci. (Bocignoli, 29.6.1524, la Ragusa)

Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legislatorii şi dascălii lor, numindu-i zei…aşa cum sunt toţi barbarii, odrisii, getii. (Clemens din Alexandria, Covoarele, 1,15)

Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată.
(Curtius Rufus, Historia Alexandri,X,1,43)

Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.
(Demostene, Discursuri)

Atunci…de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri…De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)

(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr. (Galenus)

Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba rustică. (Gellius)

Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii…Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei! (Horaţiu)

(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (…), i-a instruit în ştiinţele fizicii (…), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (…), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc. (Iordanes, Getica, XI, 69-70)

Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie. (posibil citat din Getica lui Traian) (Iulian, Cezarii,Traian,22)

(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadă, iar eu să mai rămân teafăr… (Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)

“Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu. (Martial, Epigr., IX, 46)

Ce să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci şi sarmaţi şi sciţi dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul Evangheliei. (Origenes)

Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)

“Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare.
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)

(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea. (Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)

Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii…Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii (geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi. (Salvianus, De gubernitone, V,8)

Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii. (Theopompos, 40)

În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi cu literatura. (Veleius Paterculus)

[Calgacus: Romanii] “Pustiesc, sacrifică, uzurpă sub titluri false, şi numesc acest lucru imperiu, transformă totul în deşert şi numesc acest lucru, pace” (Tacitus, Agricola, 30)

Preluare dupa: http://www.dracones.ro/

Военната Колесница от Дупладжаджа Булгареще

Leave a comment

Епоха: приблизително 1500 Пр.Н.Е. (Късна Бронзова Епоха)

Култура: Джуто Брдо – Гарла Маре

Този красив детайл, заедно с друг такъв изглежда е бил открит в гробница. Те представляват две миниатюрни карети (военни колесници): едната двуколка, а другата с три колела.

В средата на двуколката се намира антропоморфна статуя на мъж с глава на птица. Върху птицата, в посока нагоре, има издълбана рисунка, представляваща два символа – свастики (в ляво е нарисувана гледаща надясно свастика, а вдясно – свастика, гледаща наляво).

Между тях има две спирали, а срещу тях – но в срещуположния край и във вертикална посока – има два малки кръга.

Друга, гледаща наляво свастика, се намира в основата на корема.

Някои историци смятат, че този детайл представлява Хиперборейският Аполо, който е вечното Слънце. Тези предположения са подхранени от една стара легенда, разказваща как Аполо пътувал за Хиперборея в колесница, теглена от лебеди (това може да се види върху военната триколка).

Сръбският историк Трбухович счита, че тази миниатюрна карета е използвана при изпълняване на ритуали в чест на Слънцето и Уран, или пък при молитва за дъжд, тъй като шумът от колесницата е като тътена на гръмотевиците.

Други хипотези ни представят идеята, че тази военна колесница е могла да предвтавлява средство за пренасяне в отвъдното, от Небето. За пример може да се спомене колесницата на Тор, теглена от два козела: “Toothgnasher” (Скърцащият със зъби) и “Toothgrinder” (Стриващият със зъби) а също и каляската на Перун, когото християните нарекли Св. Елиас.

Лицата на птиците биха могли да улицетворяват душите на умрелите.

Kogaion

Originea păgână a Crăciunului

Leave a comment

Rugă la Soare în dimineaţa de Crăciun

Dacă e cerul înserinat, aşteaptă să vadă razele Soarelui şi rostesc:

Sfinte Soare,
Mândru Soare,
Răsai cu douăzecişipatru
De răzişoare.
Cu tri încinge-mă,
Cu tri încalţă-mă,
Cu tri pe obraz mângâie-mă,
Cu tri pe umeri împodobe-mă,
Cu tri pe buze îndulce-mă.

Tri în gene,
Tri-n sprâncene,
Tri în pâr împlete-mi-le
Să siu frumoasă
Şi sănătoasă
Şi videroasă
Şi strălucitoare
Ca tine, Sfinte Soare
Mândru Soare.

Apoi se ridică în picioare, îşi face semnul crucii, se apleacă cu faţa către Soare, apoi se întoarce în casă.

Când te rogi la Sfântu Soare trebe să o faci cu multă credinţă, să nu te vadă nimeni. Aşa-i bine. (De la Maria Peter, Săcel, 2004)

Această rugăciune este una păgână şi reprezintă un ritual către Soare, închinat în dimineaţa Crăciunului; o sărbătoare păgână slavonă, întâlnită sub diferite nume (Korochun, Kračún, Корочун) la populaţiile slave. Originea sărbătorii la români, cât şi numele acesteia este una păgână, de la slavi, şi nu are absolut nimic de-a face cu religia iudeo-creştină.

Slavii păgâni sărbătoreau Crăciunul închinându-se Zeului Negru (Chernobog, Crnobog, Czernobóg, Černobog, Чернобог), pe data de 21 decembrie (Solstiţiul de Iarnă), când era cea mai lungă noapte din an (Zeul Negru).

În noaptea de Crăciun, zeul Hors ce simbolizează Vechiul Soare scade în intensitate şi mărime, urmând a “muri” pe 22, considerându-se că Zeul Negru îl invinge.

Abia pe data de 23 decembrie Hors reînvie sub forma unui Soare nou. Această sărbătoare poartă numele de Koleda, Kolyada, коляда, коледа, колада) şi reprezintă varianta Crăciunului la slavi.

Articol scris de Kogaion