Ferdinand Magellan

Ferdinand Magellan

Antonio Pigafetta “Insemnari despre Lumea Noua”

[…] Mancam biscuiti, dar nu mai erau biscuiti, ci pulberea lor, amestecata cu bucati de vierme, pentru ca acestia mancasera ce era bun; putea foarte tare a urina de soarecei, si beam apa galbena putrezita de multe zile, si mancam niste piele de bou; […] piei foarte aspre din pricina soarelui, ploii si a vantului.

Le lasam vreme de patru sau cinci zile in mare si apoi le puneam pe jaratec si asa le mancam, si de asemenea de multe ori mancam si rumegus de lemn.

Soarecii se vindeau cu jumatate de ducat unul si nici asa nu se gaseau prea multi. Dar peste toate nenorocirile, aceasta era cea mai rea: cresteau gingiile la unii deasupra dintilor atat jos cat sis us, incat cu nici un chip nu mai puteau manca… Si astfel se prapadeau de acest betesug.

Murira 19 oameni si uriasul, impreuna cu un Indian de pe pamantul Verzin. Douazeci si cinci sau treizeci de oameni se imbolnavira, pe unii ii dureau bratele, pe altii picioarele sau alte parti, astfel ca putini ramasera sanatosi […].

In aceste trei luni si douazeci de zile am mers aproape patru mii de leghe fara oprire prin aceasta mare Pacifica (intr-adevar e foarte pasnica, pentru ca in aceasta mare n-am avut furtuna) fara a vedea nici un pamant, ci numai doua insulate nelocuite, pe unde nu gasiram decat pasari si copaci; le numiram Insulele Nenorocite. Sunt departe una de alta la doua sute de leghe. Nu gasiram fundul pe langa ele, vazuram numai multi rechini […].

(Cu Magellan in jurul lumii, Bucuresti, Ed. Stintifica, 1960)

Articol scris de Kogaion