25 septembrie 1550

” E oprit a se tipari, scrie, a avea, a pastra, vinde si cumpara sau raspandi, in biserici, pe strazi si in alte locuri toate operele tiparite sau scrise de mana lui Martin Luther, Ioan Ecolampadius, Ulrich Zwingli, Martin Butzer si ale altor capetenii ale ereziei, invatatori falsi si intemeietori ai nerusinatei secte a ereticilor […].

Oprim, pe deasupra, pe toti mirenii sa poarte discutii si dezbateri, pe fata si pe ascuns, despre Sfanta Scriptura si in deosebi despre chestiunile indoielnice si de nepatruns si, de asemenea, sa citeasca, sa invete si sa explice Scriptura, in afara de aceia care au pregatire teologica, cu adeverinta de la universitati […].

Oprim ca, in taina sau pe fata, sa se propovaduiasca, sa se apere, sa se repete sau raspandeasca invatatura sus-pomenitilor eretici. De se va incalca vreunul din aceste puncte, vinovatii vor fi supusi pedepsei, razvratiti si tulburatori ai linistii publice si a randuielilor statului.

Asemenea tulburatori ai linistii publice sa se pedepseasca: barbatii cu sabia, iar femeile sa fie ingropate de vii in pamant, daca nu vor starui in ratacirile lor; de se vor indaratnici, sa fie dati focului. In amandoua cazurile, bunurile lor se vor confisca in folosul vistieriei […].

Oprim sa se dea adapost, hrana, vesminte, bani si indeobste a se da orice fel de ajutor celor dovediti sau banuiti de erezie; vinovatii se vor supune acelorasi pedepse ca insisi ereticii.

Daca cineva, desi n-a fost dovedit de erezie sau ratacire, dar impotriva lui fiind banuiala puternica, a fost osandit de tribunalul eclesiastic sa abjure erezia,iar de tribunalul laic a fost condamnat la pocainta si penitenta publica, dupa care se intampla sa fie din nou banuit de erezie sau se arata molipsit de ea, chiar fara a fi fost dovedit ca a incalcat sau jignit cu ceva sus-amintitele puncte, poruncim ca acela sa fie de asemenea socotit ca unul ce a cazut din nou in erezie si, potrivit cu aceasta, sa fie pedepsit luandu-i-se viata si bunurile, fara nici un fel de nadejde de micsorare sau indulcire a sus-pomenitei pedepse […].

Oricine descopera o persoana molipsita de erezie, e dator s-o denunte in fata autoritatilor, judecatori, episcopi sau altii, randuiti pentru aceasta, sub amenintarea pedepsei date potrivit bunului plac al judecatii. Toti sunt de asemenea datori sa denunte autoritatilor locurile unde se afla asemenea eretici, sub primejdia de a fi pusi in randul complicilor celor vinovati si a fi supusi aceleiasi pedepse ca si dansii.

Denuntatorul, in caz de dovedire a celui invinuit, primeste jumatate din averea osanditului, daca aceasta nu depaseste o suta de funzi flamanzi. Daca depaseste aceasta valoare, atunci primeste a zecea parte din tot ce intrece aceasta suma […].

Francisc Pall, Camil Muresan, “Lecturi din izvoarele evului mediu”, Bucuresti, 1964, p. 246-247.

Carol V (şi Carol I al Spaniei) mpărat al Sfântului Imperiu Roman; rege al Castiliei, Aragonului, Neapolelui şi al Siciliei, Conte al Flandrei, Duce de Brabant, Duce al Milanului, Duce de Luxemburg, Duce de Burgundia

Articol scris de Kogaion