Într-un articol intitulat “Miraculoasa lume a tracilor”, aparut în revista “Magazin Istoric” – anul VI, nr. 8(65), august 1972 – academicianul Emil Condurachi scria printre altele: “Elementul cel mai de seama în rezolvarea problemei originii tracilor îl constituie faptul ca limba lor face parte din marea familie a limbilor indo-europene. Desi ni s-au pastrat extrem de putine documente – în special nume de locuri si oameni – cuprinzând elemente de limba traca ele sunt suficiente ca sa justifice pe deplin aceasta concluzie.

Din nefericire celebra inscriptie traca de pe inelul de aur descoperit exact acum saizeci de ani la Ezevoro în sud-estul Bulgariei, n-a adus o contributie esentiala la studiul limbii trace.
Cuvintele  scrise fara nici un semn despartitor între ele – au ramas deocamdata enigmatice.”

Mai stim ca “Tracii se învecinau cu urmatoarele grupe etnice: spre este cu cimerienii – care însa, dupa unii cercetatori, ar fi fost tot traci – si, dincolo de ei, cu scitii; acestia din urma erau iranieni, avându-si deci originea în podisul Iranului (Persia de altadata); spre nord-vest cu germanii si cu celtii iar în Panonia cu ilirii: la sud de Dunare de asemenea cu ilirii (…) Înspre sud vecini cu tracii erau grecii”. (Constantin Giurascu, Dinu C. Giurascu – “Istoria Românilor”).

Unii lingvisti si istorici sustin ca traca, daca si ilira ar fi fost limbi deosebite, pe când altii spun ca ar fi fost acelasi idiom cu diferentieri dialectale. Dupa parerea noastra între traca, daca si ilira existau foarte mari asemanari de lexic si structura.

Tinând seama deci de locul limbilor din marea familie traca în spatiul european si mai ales între limbile neamurilor cu care se tracii se învecinau, am încercat si noi sa descifram enigma inscriptiei cu litere grecesti de la Ezevoro.

Am avut o revelatie fascinanta. Inscriptia este de fapt o POEZIE cu acelasi ritm ca al “Mioritei”. Literele misterioasei inscriptii alcatuiesc versuri cu ritm si rima. Iata textul transcris cu litere latine:

ROLISTENEAN
ERENERTILTEANI
SKORRAZEADOMEAN
TILEZVIITA
MINERALZILTA

Cu ajutorul versurilor am putut împarti textul în cinci parti. Observasem deja ca doua grupuri de litere se repeta si am banuit ca reprezinta cuvinte: TIL si RAZ(E). Stiind ca a existat un rege get cu numele de Roles (Cassius Dio –  – Cartea LI 23-60) am împartit textul din nou:

ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ’ILTA

Masura si ritmul celorlalte versuri ne arata ca grupul EA din primul vers nu este un diftong si ca trebuie rostit în hiat. Stiind ca în majoritatea limbilor europene prepozitiile se repeta cel mai des într-un text, am presupus ca macar unul din cele doua grupuri de doua litere separate de noi ar fi un asemenea cuvânt de legatura si l-am descoperit pe TIL. Prin parcurgerea multor texte europene vechi si noi si prin apropierile facute cu limba româna si dialectele ei, am ajuns la concluzia ca textul ar trebui citit astfel:

ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ’ILTA

Ceea ce ni s-a parut mai relevant în privinta asemanarii între limba inscriptiei si limba româna a fost si prezenta diftongului specific românesc EA pe care se pare ca l-am mostenit din graiul geto-dacilor.
Iata interpretarea noastra asupra sensului fiecarui cuvânt:

ROLIS – VULTUR. Este numele regelui get. Cf. hititul HARAS, slavul ORILU, lituanianul ARELIS, goticul ARA, galicul ERYR “vultur”. Cf. ROLF (HROLF) prenume scandinav.

Mostenire în româna: RARAU (oronim), RARES (Supranumele voievodului Petru), RALEA, ROLEA, ROLIA, ROLIC, ROLU, RAREA, RAREANU, RARET (nume de familie) TE-TU. Cf. frigianul VAS-TI “vino!” (atestat la Heszchius în “Lexicon”) unde TI este marca imperativului.

NE-IEI, PRIMESTI. Cf. albanezul NA (aceleasi sensuri). Mostenire în limba româna: NA!
AN-UNU, UN. Cf. latinul UNUS, irlandezul OEN, got. AINS, englezul AN “un, unu, una, o.”
ERENER – INEL. Cf. germanul, scandinavul si englezul RING “inel”.

Mostenire în româna: RÂNCA “inel de rachita cu care se leaga partea de sus a leucii de la carâmbul de sus a loitrei unui car” (în DEX cu origine necuniscuta!), RUNC (acelasi înteles în Oltenia), RÂNCU, RUNCU (nume de familie).

TIL-LA, SPRE. Cf. suedezul TILL, danezul TIL “la, spre”.
Mostenire în româna: aromânul TU “la, spre”.
TEANI-TINE. Cf. ombricul TIOM, vedicul TUVAM, avesticul T(U)VAM.

Mostenire în româna: TINE (pronume personal, cazul acuzativ).
SKOR-CA SA, SA. În perioada mai veche a limbii engleze SHALL exprima necesitatea, oportunitatea. Si suedeza moderna formeaza conjunctivul cu SKULL.
RAZE-ROZA, FLOARE DE MACES, DE TRANDAFIR. Cf. latinul ROSA “trandafir”.

Mostenire în româna: RUJA
ADOMEAN – A IUBI Cf. frig. ADAMNI “a iubi” si ADAMNA “prieten” (atestate la Heszchius în “Lexicon”). Se stie ca si frigienii erau traci!
Mostenire în româna: A ADEMENI
TIL-LA, SPRE. Vezi mai sus!
EZ – ACESTA, EL. Cf. sanscritul SÁ, got. SA, SO (pronume demonstrative).
Cf. lat. IS (ID) “el, ea, acesta, aceasta”, germ. SIE, engl. SHE “ea”.

Mostenire în româna: daco-rom. INS, arom. NÎSU, NÎSÎ, “el, ea” (formate probabil prin nazalizare).
VI ITA – TE VEI UITA, VEI PRIVI. Româna si alaneza formeaza si acum viitorul cu a voi. În engleza auxiliarul WILL serveste la formarea timpurilor viitoare. Cf. si daneza: DU VIL HAVE “tu vei avea”.
Mostenire în româna: A SE UITA, IATA, UITE! si viitorul verbelor.
MINE – DAR (conjunctie). Cf. dan. si sued. MEN “dar, însa”.
Mostenire în româna: arom. MA, AMA “dar, însa” (de origine incerta în dictionarele etimologice aromâne!).

RAZ’ – ROZA. Vezi mai sus! Este numele autoarei versurilor, probabil regina!
IL – LA, SPRE. În geto-daca unele cuvinte de legatura se atasau la finele numelui. Latina folosea acelasi procedeu: VOBIS CUM “cu voi”.

Mostenire în româna: LA (prepozitie).
TA – MAI ALES, SI, DE ASEMENEA, MAI MULT. Cf. engl. TOO (adverb) cu aceleasi sensuri si care se aseaza de regula la sfârsitul propozitiei.

Poezia se traduce astfel:

ROLIS, IA UN INEL LA TINE CA SA O IUBESTI PE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR SI MAI MULT (TE VEI UITA) LA RAZE!

Este probabil un mic descântec de dragoste. Cert e ca ne aflam un fata unei poezii în limba geto-daca (sa nu uitam ca Rolis era get!) si ca Raze ar putea fi prima poeta geta atestata. Nu ne surprinde. Din marturiile istoricilor contemporani cu tracii, stim ca acestia din urma erau mari iubitori de muzica si poezie si ca legendarul Orfeu se nascuse pe meleagurile trace.

Însusi Ovidiu (dupa propria marturisire) a scris versuri în limba getilor spre încântarea acestora. Nu putem apoi sa nu observam si tulburatoarea asemanare între limba inscriptiei si limba româna (diftongul EA si aceeasi proportie între numarul consoanelor si al vocalelor) si ritmul versurilor care sugereaza vremurile glorioase ale stramosilor nostri:

“Pe-un picior de plai,
Pe o gura de rai…”

Explicatie prima poza Pe un inel de aur, descoperit la Ezerovo, Bulgaria, se afla aceasta inscriptie în limba traca, scrisa cu caractere grecesti al carei înteles este înca învaluit în mister.

Articol preluat de la: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=19