Decebal
Decebal (iniţial purta numele Diurpaneus), rege dac (87-106).
Statul centralizat dac s-a aflat în apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deşi mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (c.82-c. 44 î.Hr)-cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei, noul stat era mai puternic şi mai bine organizat.
Încă din primul an de domnie, din anul 87, este confruntat cu o situaţie dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domiţian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să traverseaze Dunărea.
Într-un defileu Decebal surprinde într-o capcană forţele romane. Comandantul roman cade în luptă iar Decebal duce în Munţii Orăştiei prada de război: prizonieri, trofee şi stindardul legiunii a V-a.
La un an de la această victorie, în anul 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal aşteaptă în defilelul de la Tapae.
Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deşi înfrânt de către romani, datorită dificultăţilor întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii şi marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domiţian în anul 89.
În schimbul unor subsidii în bani şi ingineri, Decebal se recunoaşte rege clientelar al Romei şi continuă, în următorii 12 ani de pace să-şi consolideze puterea şi statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată şi instruită. Se iniţiază un vast program de construcţii civile şi militare, îndeosebi în regiunea Munţilor Orăştie. Încearcă să stabilească relaţii cu popoare şi state inamice Romei.
Confruntările dintre daci şi romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni şi alte unităţi auxiliare (în total c. 150.000 de soldaţi).
La 25 martie 101 împăratul părăseşte Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) şi Dierna (Orşova) pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius menţionează episodul în care burii germanici cu aliaţii lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriaşă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiţi pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101 iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie însă cu victoria romană.
În iarna şi primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum şi în Dobrogea la Adamclisi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăţilor, să cedeze o serie de teritorii şi să renunţe la orice independenţă în politica externă.
Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalţă, între Drobeta şi Pontes, în anii 103-105, un durabil pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, iniţiind cel de-al doilea război dacic. Abandonat de aliaţi, atacat prin Banat, Valea Oltului şi Moldova, constrâns continuu la defensivă, Decebal se retrage în citadela din Munţii Orăştie. După cucerirea puternicelor cetăţi care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Băniţa, Căpâlna, Tilişca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.
În ciuda rezistenţei dace, cetatea este cucerită şi distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reuşeşte să părăsească cetatea încercând să continue rezistenţa împotriva romanilor în interiorul ţării. Este urmărit de cavaleria romană şi, în urma unei trădări, pentru a nu cădea viu în mâinile duşmanului, se sinucide.
“Din Zei de-am fi scoboratori,
C-o moarte tot suntem datori;
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingarbovit,
Dar nu-i totuna Leu sa mori,
Ori Caine-nlantuit”.
(George COSBUC: “Decebal catre popor”)
aprilie 30, 2008 at 7:15 pm
Linga Lugoj, judetul Timis, exista un sat numit TAPIA. Am citit presupunearea ca aici ar fi vestita localitate Tape.
Sonoriatea Lugojului, in pronuntie locala, (Logoj) pe mine ma duce catre sonoritatea vechiului Lagas.
Tot in apropiere de Lugoj, exixta un sat numit Remetea (pronuntia locala Ramecea) care ma duce cu gindul la Remesians. Mi-a atras atentia un nume vechi “Nishica” si rar, acum, cred, nemaifolosit. Care suna a Nicetas.
Nicetas din remesians, un episcop crestin stabilit in Spania despre care se site ca este originar din Dacia.
Ca si un alt nume masculin :”Undru” (”Indru”, veche forma pantru Andrei miticul crestinator al romanilor !) folosit inca, la mijlocul secolului XX in aceeasi zona.
Ce parere aveti ?
aprilie 30, 2008 at 7:39 pm
De satul numit Tapia din Banat chiar nu stiam.
Va referiti la Lagaş,celebrul oras din Sumer apoi Babilonia?
Eu unul sunt adeptul teoriei din Dacia Preistorica,si la orice cercetare asupra unor fapte istorice (toponimice,lingvistice) incep cu teoria stramoseasca…abia apoi daca nu gasesc raspuns iau in calcul si posibilele elemente straine (slave,turanice).
mai 1, 2008 at 9:12 am
Da, la acel Lagaş ma refer.La Lagaşul sumerian. Sonoritatea ma-a surprins.
Nu sunt specialist in filologie sau istorie. Imi place sa citesc, însă din domeniu şi fac legaturile pe care mi le permite informaţia deţinută, fără să am convingerea că este obligatoriu să am dreptate. Accept orice sugestie.
Am citit o dată un comentariu al cuiva depre ce ne-a mai ramas din “De belo Dacico” si cita nişte fragmente rămase intr-un manual de grmatică printre care o formulare cu “Bezavia”, aşezare pe care o considera cu localizare encunoscuta. Ori, in Banat, tota lumea cunoaşte un orăşel numit “Berzovia”.
In satul din care ma trag, Visagul, s-au facut nişte săpături arheologice prin anii 60-65 şi s-au identificat nivele de locuire romană pâna prin secolele 4-5 en. S-ar putea sa ma înşel la datare, dar oricum erau după căderea Daciei. Am ramas şi eu cu două mici monede de bronz pa care le mai am pe undeva.
În cel mai sarac sat din vecini, Sacoşul, a fost descoperit unul dintre cele mai importante tezaure de aur dacic: nişte brăţări decorate cu motivele geometrice, motive pe care le ştiiam din copilarie pentru că erau pe toate obiectele de lemn folosite de bunicii mei.
Chiar m-a surprins povestea vu brăţările “dacice” recuperate cu bani grei de guvernul Năstase decorate cu motive vegetale !?
O alta întîmplare:
Prin internet am fost contactată de cineva din sudul Franţei care administrază sit-ul ţinutului de unde este el. Printe locurile puse pe acel sit, era şi o piaţă “Visago” !!! (Eu ma trag din Visag !!!). Mi-a spus ca este un toponimic vechi, al limbii prefranceze a locului cu semnificaţia ceva legată de “apa”. Nu mai ţin minte exact. Mi s-a virusat calculatorul şi am pierdut toate e-mailurile atunci.
Mulţumesc pentru răspuns.
Poate ştiţi şi ceva despre Visag.
Si despre “Undru”.
mai 1, 2008 at 2:57 pm
Limba vechilor sumerieni era de sorginte pelasga,ca si limba geto-dacilor si majoritatea limbilor.
Sumerienii aveau cuvinte precum AAPAS pt apa sau ABABAS pt mama sau mamaie,Nanşe pt nanaşă.
Am sa va rog sa vizionati aceste filmulete cu profesorul Tonciulescu referitor la prima limba a lumii (limba zeilor)
http://www.youtube.com/watch?v=dT1LMJLYbZ4
http://www.youtube.com/watch?v=eVpslAaleRQ
Cat despre orasul Bezavia-Berzovia e tot un toponim pelasg,la celti avem marea capitala a lui Vercingetorix (Gergovia) nume celtic luat din limba pelasga.
peste tot in Europa,Nordul Africii si Asia apropiata avem toponime din limba pelasga. (Uxama in Spania,Byzantion,oras fondat de regele trac Byzas,Tomi sau Tomis care e oras vechi tracic fondat de catre Tomiris,apoi folosit de greci ca o colonie comerciala,marele oras cartaginez Byrsa si multe altele)
Toata povestea cu bratarile dacice are alt substrat,politic…toti strainii care trag sforile la noi in tara doresc sa ne stearga orice urma de evidenta din istorie,ca sa aiba ungurii,bulgarii sis arbii pretext ca ei sunt stapanii acestor locuri.
Visago e varianta celtica a lui Vişag care e mult mai apropiata de original.
Inainte de venirea celtilor in Franta de azi,acolo au trait populatii pelasge,iar celtii au modificat uneori anumite cuvinte toponimice,ca terminatii ori sufixuri,prefixuri.
Si la noi in judetul Cluj e si un rau cu numele de Vişag.
In Romania s-au pastrat cele mai bune toponime preistorice pelasge,multiistorici romani gasind explicatii doar datorita listelor de numiri ale oraselor,raurilor ori asezarilor.
Despre Undru-Andrei va pot spune ca grecescul Andreas este o coruptela d ela forma originala,insa aceasta nu stiu care era.
Undru,Andro unde si numele Andromaca in Iliada.
mai 1, 2008 at 4:51 pm
Pronunţia noastră este Visag. Deşi, oficial, pe frontispiciul Cooperativei, imi aduc aminte ca era scris Vişagu. Acum nu mai scrie nimic. Nu mai este Cooperativă sau alt stabiliment oficial în sat.
A propos de cuvine ciudate.
Având în vedere povestioara cu săpăturile arheologice şi evidenţele de locuire dacică prin vecini, mă tot întrebam mai în tinereţe ce origine au cuvinte ca “socac” (un fel de uliţă secundară) “şicmă” (dantelă) “îrţ” (şoarece mic, şoricel) “şomordoc” (şobolan) şi, mai ales “armig” (armăsar).
Nu ştiu de unde vin, majoritatea.
Pentru “socac” am hotarât eu, o filiaţie dacă. Nu mai ştiu pentru ce sonsiderente. Totul a mers bine, până am petrecut o vacanţă în Turcia unde am locuit pe “socacul” Cutare !!!
Numai bine,
Geomarz
mai 1, 2008 at 5:07 pm
Pai da,incepand cu jumatatea secunda a secolului 19,mai exact dupa Cuza,am inceput sa imprumutam multe cuvinte de la francezi in special,ca dintre toate limbile latine noi eram cea mai unicata limba dpdv gramatical,asa ca cei de atunci au hotarat sa modifice lexicul romanesc.
Asa ca s-au pierdut icnetul cu incetul multe cuvinte vechi,arhaice,iar cele de care zici tu sunt foarte vechi,pastrate datorita conservatorismului taranesc impecabil ce ne caracterizeaza in aprofunzime.
mai 1, 2008 at 5:34 pm
Mi-am adus aminte.
În Cioraşti, între războaie, era un moşier. Moşierul avea un vechil.
Moşierul a avut doi urmaşi: băiat şi fată. Oscar şi Hortansse.
Vechilul a a vut şi el doi copii, băiat şi fată. Oscar (cu accentul pe ultimul a) şi Ortansa ai lui moş Badiu evident.
Aromânii ştiu că se trag tot dim romani, numai că nu sunt moldoveni. Asta vroiam sa accentuez.
Am urmarit filmele.
Mi-am dat seama ca problemel îmi erau cunoscute.
Am citit mai demult ceva materiale.
Ideea că sumerienii au fot iniţial prin zona Munţilor Apuseni m-a facut să aud altfel numele Lugojului.
mai 1, 2008 at 5:54 pm
Da,majoritatea triburilor pelasge au plecat de aici,Marea neagra a fost un lac mare in Neolitic
mai 1, 2008 at 6:11 pm
Chiar numele de Marea Neagră se trage de la locuitorii pelasgi (oamenii negri, oamenii pamântului) adică Marea Pelasgilor, Marea Neagră.
Cred că tot de la domnul Tonciulescu ştiu.
Mai era o doamnă care se numea ceva cu Călugăriţa, care vehicula idei asemănătoare.
Din nefericire, nu prea am memoria numelor !
Pe tărmul Mării Negre s-a întâmplat tot prin Neolitic o mare catastrofă geologică. Legată de una dintre strâmtorile Bosfor sau Dardanele. Când s-a prăbuşit limba de pamânt şi apele Mediteranei au inundat câmpiile din jurul lacului, au fost innecate numeroase zone neolitice locuite. Pe platforma contnentală a MN au fost identificate căteva ruine de aşezări neolitice.
Nu mai ştiu pe unde am citit.
mai 1, 2008 at 6:12 pm
Acum ma retrag. Este târziu şi îmi este somn.
Noapte bună !
mai 1, 2008 at 6:18 pm
Noapte buna